Obiecte sculptate, icoane pictate si un cuvant de folos

31 aug. 2011

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Bisericani

        Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, de la Manastirea Bisericani, este o icoana facatoare de minuni. Este adevarat ca minunile tin de credinta si rugaciunea rugatorului, iar nu de marimea, vechimea ori calitatea icoanei. Sunt insa unele icoane, special alese de Maica Domnului, prin intermediul carora s-au savarsit minuni deosebite. O astfel de icoana este si cea de la Manastirea Bisericani.
          "Unele icoane sunt vindecatoare de boli, izgonitoare de duhuri rele, iar altele sunt aducatoare de ploi binecuvantate si protectoare ale manastirilor si familiilor credincioase. Fara indoiala, toate icoanele sunt facatoare de minuni si ajutatoare credinciosilor. Dar unele poarta o harisma speciala, pe care o simte numai cel ce se roaga mult si cu lacrimi in fata sfintelor icoane" (Arhimandritul Ioanichie Balan).
        Manastirea Bisericani este o manastire ortodoxa situata in satul Scaricica, comuna Alexandru cel Bun - Viisoara, in judetul Neamt, la o distanta de numai 12 kilometri vest de orasul Piatra Neamt, pe soseaua Piatra Neamt - Bicaz. Vatra monahala de la Bisericani, inaltata la o altitudine de 650 de metri, isi intinde radacinile isihaste pana spre secolul al XV-lea, cand un grup de schimnici au ales locul pentru a se nevoi. Se crede ca aici a functionat o sihastrie a Manastirii Bistrita.
Manastirea Bisericani - Icoana Maicii DomnuluiManastirea din sihastria Bisericanilor a fost ctitorita, dupa cum spune traditia, de Sfantul Stefan cel Mare. Lucru cert este insa faptul ca, intre anii 1517-1527, fiul acestuia, Stefanita Voda, a ridicat biserica din piatra, reconstruita de urmasul sau la tron, Petru Rares. Intre anii 1626-1631, biserica este inconjurata de ziduri groase cu turnuri de aparare. Biserica actuala dateaza din anul 1786, ea fiind ridicata pe locul celei vechi de domnitorul fanariot Constantin Moruzi.

       Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Bisericani

       Icoana Maicii Domnului de la Bisericani este legata de o intamplare din viata Sfantului Iosif de la Bisericani. Cuviosul Iosif de la Bisericani a vietuit, vreme de cativa ani, intr-o pestera din apropierea actualei manastiri. Inmultindu-se ucenicii, in apropierea pesterii sale, Cuviosul Iosif a inaltat o biserica din lemn, apoi a organizat randuiala slujbei neintrerupte, impartind calugarii in trei cete, fiecare ceata slujind cate trei ore, dupa modelul tipiconal din Manastirea Studion, din Constantinopol.
           Vremurile erau insa tulburi, iar biserica schitului a fost incendiata de catre tatari. Razboaiele Sfantului Stefan cel Mare si Sfant cu paganii i-au determinat pe calugari sa paraseasca sihastria de la Bisericani, pentru a se retrage in Sfantul Munte Athos, Grecia. Astfel, in luna iulie a anului 1449, coborand ei pe Valea Rea, la mica distanta de pestera, dintr-un stejar, izbucni o vedenie de fulger.
        In fata ochilor li se infatiseaza Sfanta Fecioara Maria: "Unde plecati, parintilor?" Cuviosul Iosif raspunde: "La Sfantul Munte, in Gradina Maicii Domnului." Maica Domnului le-a raspuns, zicand: "Nu plecati, caci si aceasta este Gradina Mea." Scena celor patru calugari, cu vedenia Maicii Domnului in stejar, este zugravita in iconostasul Maicii Domnului din biserica voievodala, in anul 1517.
         Calugarii au gasit apoi, in scorbura stejarului, o icoana a Maicii Domnului, pastrata pana astazi. Pe acel loc ei au inaltat o bisericuta din lemn, iar dupa cativa ani, prin ajutorul voievodului Stefan cel Mare si al urmasului sau, Stefanita Voda, a fost zidita Manastirea de piatra de la Bisericani. Icoana Maicii Domnului, gasita in scorbura, s-a facut renumita prin puterea ei de a alunga duhurile necurate abatute asupra oamenilor. Icoana Maicii Domnului de la Bisericani are si darul de a curma suferintele celor care sufera de boli ale plamanilor.
          Cu binecuvantarea P.F.Daniel, in anul 1998, pe locul cu pricina s-a construit un paraclis cu hramul "Acoperamantul Maicii Domnului", el cuprinzand si trunchiul stejarului cu icoana. Paraclisul a fost sfintit in data de 3 octombrie 1999, la implinirea a 500 de ani de la minunata intamplare.
          Cuviosii Iosif si Chiriac de la Bisericani au fost canonizati pe 3 octombrie 2008, ei fiind pomeniti pe 1 octombrie, cand este praznuit si "Acoperamantului Maicii Domnului".


foto: Cristina Tache


cititi si:
http://cafeneaualuitenace.blogspot.com/search/label/manastirea%20poceaev
http://cafeneaualuitenace.blogspot.com/2010/11/despre-cinstirea-icoanelor.html
http://cafeneaualuitenace.blogspot.com/2011/03/arta-traditionala-romaneasca.html
http://cafeneaualuitenace.blogspot.com/search/label/sfanta%20daniela

Profetia pustnicilor nemteni despre vremurile din urma

(Document domnesc descoperit de Paul de Alep intr-un sipet al lui Duma Negru despre vremurile din urma ale Moldovei, de la Mitropolitul Varlaam)

         “Dupa plecarea mitropolitilor fanarioti vor urma oameni nevrednici la scaunul Moldovei, care vor incerca sa vanda dreapta credinta. Amestecurile de credinta drept-maritoare cu cele papistasesti si paganesti nu vor mai fi (nu vor mai fi considerate ca) o uraciune si o urgie inaintea lui Dumnezeu.  
            Oamenii se vor vinde intre ei, vor fi taieri de sabie intre frati pentru putere si ranguri pamantesti.
         Moldova va fi rupta si impartita dupa bunul gust al puterii de la Rasarit, prin sfaturi marsave si ticaloase. La vremea din urma o hiara rosie cu multe capete va inghiti intreaga Europa crestina, iar oamenii se vor salbatici mai rau ca fiarele.
Oamenii se vor inrai si vor strica obiceiurile pamantului, inmultindu-se intre ei ca dobitoacele fara nicio nerusinare, lepadand Sfanta Taina crestina a nuntii. Vor defaima obiceiurile crestinesti dedandu-se la tot felul de obiceiuri straine, iar paganii se vor amesteca cu sange crestinesc. Mare urgie va fi atunci.
          Domnii pamantului vor fi oameni vanduti satanei, care nu vor mai purta grija poporului drept-credincios. Mosiile stramosesti vor fi calcate cu japca si luate de straini dupa bunul lor plac, lucru nemaiintalnit in curgerea timpului in Moldova.
Biserica stramoseasca va fi rusinata de noile obiceiuri paganesti si papistasesti, aduse cu sila de vladicii lor cu apucaturi satanicesti. Oamenii afierositi lui Hristos cu slujba vesnica vor lepada sfantul chip si fagaduinta inaintea lui Hristos, dedandu-se la viata lumeasca de dinainte.
          La vremea cea din urma, pamanturile nu-si vor mai da roada lor, padurile vor fi taiate, iazurile vor fi secate, oamenii vor vinde mosiile fara de rusine, uitand ca stramosii lor le-au pastrat cu sabia.
        Legile crestinesti ale tarii vor fi lepadate, iar hrisoavele voievodale vor fi luate in ras, iar conducatorii netrebnici vor face legamant cu fiara apocaliptica. Barbatii vor schimba obiceiul dumnezeiesc al demnitatii lor si se vor acoperi in straie femeiesti, iar femeile vor umbla precum barbatii. Adunarile din sarbatori si toate obiceiurile pamantului vor fi schimbate in obiceiuri si apucaturi salbatice, paganesti, aducand in Moldova in locul jocului de sarbatoare jocuri de la salbatici. Vlastarele moldovenesti, urmasii domnilor si boierilor de demult, se vor deda la obiceiuri si apucaturi ieftine.
         La vremea de apoi, pe pamanturile Moldovei va domni saracia, jalea, moartea, spaima, frica si omul nu va mai fi stapan in batatura lui. Vor pune domnii pamantului biruri si legi cum n-au mai fost de la intemeierea Moldovei. Vor pune biruri si pe aerul lasat de Dumnezeu.
Hiarele pamantului si pasarile si toate dobitoacele isi vor schimba firea lor si vor aparea alte feluri de dobitoace, iscodite dupa mintea omului, care vor fi slabe la trup si fara de folos.
           La vremea cea din urma, oamenii se vor strange unii langa altii in tot felul de nascociri, lepadand truda satului, munca va fi o rusine, rusinea va ramane un obicei, iar cei drepti vor fi considerati nebuni. Se vor insela unii pe altii crezand ca asta e legea lui Dumnezeu.
           Si, in cele din urma, ultima randuiala a pamantului: se vor dezgropa oasele parintilor si stramosilor nostri, vor fi daramate bisericile, vor fi lepadate randuielile crestinesti si vor iesi un soi de oameni care, tot in numele lui Dumnezeu, vor face biserici fara cruce, vor nesocoti Sfanta Jertfa si, in cele din urma, o vor amesteca in slujire cu paganii.
Asa arata Apocalipsa Sfintei Carti a Scripturii, ca la vremea din urma, cand veti vedea uraciunea pustiirii in locul cel sfant, razboaiele pe alocurea, urgiile si uciderile intre oameni, lepadarea pruncilor din pantecele femeiesti si oameni cautand linistea de la un capat al altuia al pamantului, cand graiurile se vor amesteca ca alta data in Babilon, si sfarsitul va fi aproape.
            Moldova cea frumoasa si bogata, plina de daruri dumnezeiesti, plina de locasuri sfinte, plina de oameni harnici si credinciosi, va cadea in mainile paganilor si a necredinciosilor, iar caderea ei va fi mai grea decat caderea Constantinopolului din vremea maritului nostru domn Stefan cel Mare si Sfant.
            Binecuvantat a fost pamantul Moldovei si nerusinata a fost ocara oamenilor, care, prin faptele si apucaturile lor stricate, vor intoarce pe voievozi in morminte si vor face pe stramosi sa lacrimeze sub glie, stand cu fruntea plecata in fata Marelui Stapan Hristos pentru rusinea lasata de urmasii lor“.

(Document din Moldova dat de Mitropolitul Varlaam Mitropolitului Macarie cu prilejul calatoriei prin Moldova, adus de la pustnicii de la schitul lui Zosima din tinuturile Neamtului – cu titlu l Proorocii despre vremurile din urma si caderea crestineasca a Moldovei)


29 aug. 2011

Promovare site

Dragi vizitatori ! 
Daca aveti un site/blogg, portal, forum si doriti sa realizam un schimb de link si/sau banner, va aducem la cunostinta ca suntem deschisi la noi colaborari. bannerul nostru este afisat mai jos , iar link-ul catre site: 

http://cafeneaualuitenace.blogspot.com/






http://tenacewebdesign.wordpress.com/

28 aug. 2011

Pilde de folos duhovnicesc

Pilde de folos duhovnicesc un frumos film realizat de catre rusi.


http://tenacewebdesign.wordpress.com/

26 aug. 2011

Parintele Constantin Necula si Vocatia

Un cuvant foarte folositor al parintelui Constantin Necula despre Vocatie, un subiect mereu actual in vietile noastre.



Vocatia - Pr. Constantin NECULA from Ortodox on Vimeo.



http://tenacewebdesign.wordpress.com/

22 aug. 2011

Arhanghelii se arata celor care ii cinstesc

      Arhanghelii sunt numiți marii purtători de vești bune, ei fiind cei care au vestit-o lumii pe cea mai mare și mai slăvită dintre acestea. Slujirea lor (după cum spune Sfântul Dionisie Areopagitul) constă în descoperirile făcute profeților, cunoașterea și înțelegerea voii lui Dumnezeu pe care o primesc de la îngerii celor mai înalte Cete și pe care le vestesc celor mai mici, anume Îngerii, iar prin aceștia, oamenilor. Sfântul Grigorie Dialogul spune că arhanghelii îi întăresc pe oameni în credință, luminându-le mințile cu lumina înțelegerii Evangheliei și descoperindu-le adâncile taine ale credinței.
După cum se arată în toată cartea Sfântului Prooroc Iezechiel (se poate face o comparație și cu Cartea Apocalipsei), cei dintâi patru arhangheli (Mihail, Gavriil, Rafail și Uriil) sunt cei ce stau în cele patru colțuri ale Marelui Tron al lui Dumnezeu (Ma’aseh Merkabah). Împreună cu ele stau cele patru făpturi cu șase aripi (Ayyot), cei patru Heruvimi – cei cu ochi mulți, cu patru aripi, patru brațe și patru fețe, precum și cele patru Roți (Ophannim) cele cu ochi mulți sau Vânturile (Duhurile) de furtună (Galgallim), pe care creștinii, (după exemplul marelui Pavel apostolul și al ilustrului său ucenic, sfântul Dionisie Areopagitul) le numesc Tronuri. Acesti patru arhangheli sunt cei care au păzit cele patru armate ale poporului lui Israel în sălbăticie: la Nord, la Sud, la Răsărit și la Apus. Ei sunt îngerii celor patru vânturi, după cuvântul Scripturii care zice : “[Tu ești] Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc” (Psalm 103, 5).
Rabinii din vechime au legat întotdeauna pe cei șapte arhangheli cu cele șapte planete cunoscute (Soarele, Luna, Marte, Mercur, Jupiter, Venus și Saturn; iar Sfinţii Părinţi au gândit și învățat întotdeauna că Dumnezeu guvernează Universul cu ajutorul Oștilor Cerești. Există trei liste cu numele celor șapte arhangheli (ireductibile una la cealaltă). Prima vine din Cartea lui Enoh (acceptată drept carte canonică de Biserica Ortodoxă Etiopiană, aceasta fiind ea însăși reprezentativă pentru poziția Comuniunii Bisericilor Orientale). A doua listă provine din Tradiţia Bisericii Ortodoxe (calcedoniană) și coincide, din motive necunoscute, cu cea recunoscută de gnostici, o străveche erezie). În sfârșit, cea de a treia ne vine de la mari Părinți ai Bisericii precum Sfântul Dionisie Areopagitul sau Sfântul Grigorie Teologul. În toate aceste liste, numele primilor patru arhangheli sunt aceleași: Mihail, Gavriil, Rafail și Uriil. Următoarele trei nume sunt, în funcție de lista folosită, astfel:
         După Cartea lui Enoh (tradiția iudaică și cea orientală ortodoxă): Raguil; Sarachiil sau Saraqail; (Je)Re(h)miil sau (Je)Ra(h)miil;
         După tradiția ortodoxă răsăriteană: Varahiil; Salatiil; (Je)Gudiil sau (Je)Hudiil;
După tradiția occidentală: (H)Anail sau (H)Aniil; Jophiil sau Cassiil; Zedekiil sau Sachiil.
Explicația și traducerea tuturor numelor se găsește mai jos. Însă tradiția orientală și ea răsăriteană ortodoxă au în comun numele încă unui arhanghel, anume cel de-al șaselea, numit Selafiil (Salatiil sau Sarachiil). 
       De asemenea, este important de remarcat că ultimii trei arhangheli din tradiția răsăriteană reprezintă cele trei forme sau tipuri de rugăciune: de laudă, de cerere și de mulțumire. De asemeni, Zadkiel sau (S/)Zedekiel este unul din purtătorii de stindard (împreună cu Zophiel/Jophiel) care îl urmează îndeaproape pe Arhanghelul Mihail atunci când acesta intră în luptă, în fruntea oștilor cerești.
                                   
                                    Sfintii Arhangheli Uriil si Rafail

       Icoanele din vis
      In urma cu vreo doua saptamani am primit un telefon de la o doamna pe nume Livia ce isi dorea foarte mult doua icoane cu acesti doi arhangheli. Mi-a marturisit ca a cautat prin mai multe pangare si magazine insa nu a reusit sa gaseasca icoane cu ei.
     I-am spus ca ii putem picta noi icoanele. Nu am primit nici un model, sau vreo preferinta asupra executarii icoanelor, iar saptamana trecuta m-am intalnit cu domnia  sa sa-i dau icoanele. S-a uitat la ele si mi-a spus: sunt exact asa cum le-am visat aseara!
 Am intrebat-o putin nedumerit , ma gandeam ca este o gluma, insa mi-a repetat nu glumesc , vorbesc serios, sunt exact icoanele din vis.
     M-a impresionat foarte mult si mi-a produs multa bucurie acest moment, m-a facut sa-mi dau seama cat de mult conteaza evlavia si rugaciunea catre ingeri.
Rafail: “Dumnezeu vindecă” (“Vindecare de la Dumnezeu”) (Tobit 3,17; 12,15). Numit și Israfel.

Uriil: “Lumina sau Focul lui Dumnezeu” (III Ezdra 4,1?). Numit și Sariil, Suriil sau Muriil.
   

    

Previziuni sumbre pentru anul urmator

      Economistul Sorin Preda, în vârsta de 56 de ani, a plecat din România în 1990 şi a stat mai mult în America de Sud, în special Argentina, unde a derulat mai multe afaceri dar a fost şi observator economic. Previziunile sale pentru 2012 seamănă cu o apocalipsă financiară care va lovi exact unde doare mai tare: mâncarea.
Sorin Preda
        ”Ceea ce trăim acum este un efect al deciziei guvernelor de a renunţa la moneda cu acoperire în aur.     
      Adică s-au tipărit hârtii cu nemiluita fără un etalon-marfă, cum era aurul. Astfel, masa monetară multă a scumpit, şi va scumpi, produsele, în special hrana. În măsura în care SUA tipăresc şi aruncă pe piaţă din nou dolari fără o valoare concretă, în condiţiile crizei economice mondiale, se prevede o inflaţie accelerată şi o prăbuşire a economiei mondiale. Urmează o perioadă grea, cu o accentuare a şomajului şi majorări de taxe şi impozite impuse populaţiei”, ne-a spus Sorin Preda.
         Economistul consideră că în România s-a greşit atunci când fostele fabrici şi uzine ale lui Ceauşescu au fost vândute sau distruse, în loc să fie concesionate pe perioade determinate. De asemenea, statul nu ar fi trebuit să se împrumute de pe piaţa externă, ci de la cetăţenii români, prin bonuri de tezaur.  Totodată, înstrăinarea rezervelor, în special cele energetice, a fost o eroare capitală.
         ”Nu mai vorbesc de banii nemeritaţi pe care i-au obţinut, de la buget, aşa-zişi oameni de afaceri români. În altă ordine de idei, eu cred că România nu va avea timp să ajungă la zona euro, pentru că moneda europeană se va situatie economica dezastruoasadezintegra în urma involuţiei economice mondiale din ce în ce mai rapide. Deocamdată aurul pare să reprezinte unitate de măsură cea mai stabilă în economie, dar în scurt timp se va vinde aur pentru o bucată de pâine, adică se va devaloriza şi acesta.    
         Lucrurile se vor reaşeza abia în urma unui conflict major, probabil un război mondial pornit de la revolte sociale, care va avea şi scopul de a reechilibra demografic omenirea. Pentru asemenea momente în Statele Unite s-au realizat deja mai multe închisori speciale destinate celor arestaţi în timpul mişcărilor de stradă - şi nu glumesc când spun acest lucru. Pentru a putea ţine situaţia sub control este foarte posibil ca anul viitor să mâncăm, la gamelă, hrana împărţită de armată (gamela este un vas metalic din care mănâncă soldaţii pe front – n.r.)”, a concluzionat Sorin Preda.
situatie economica

”Dacă oamenii nu au suficientă mâncare au doar trei opţiuni: revolta, imigraţia sau moartea”

      Moneda este un obiect de schimb din veremuri imemoriale. Ea afost mereu din metal, cupru, bronz, fier, argint sau aur. Bonurile valorice numite bancnote au apărut în epoca modernă.
      În secolul al XIX- lea, bonurile valorice naţionale, adică banii, aveau acoperire în aur. Adică exista în banca naţională o cantitate de metal nobil şi se tipăreau hârtii şi monede care reprezentau fiecare câte o parte din acel depozit. Se ştia că o liră sterlină, de pildă, însemna un sfert de uncie de aur.
bancnoteÎn acest tip de economie creşterea este stabilă dar lentă, adică nu te poţi îmbogăţi „ţac-pac” dintr-un condei. Toate au mers bine până în 1914, când guvernele ţărilor dezvoltate au avut nevoie de o mare masă monetară pentru susţinerea primului război mondial. Atunci s-a dat drumul la tiparniţă şi s-a plătit înarmarea cu ”hârtie colorată” fără acoperire în metal preţios. Efectul s-a văzut după conflagraţie, când inflaţia a făcut ravagii şi a generat marea criză economică. Ulterior s-a încercat, fără succes, de a se reveni la moneda cu acoperire. Degringolada economică a culminat cu al doilea război mondial, care a adus, după 1945 o anumită reaşezare a lucrurilor. Din acel moment piaţa internaţională a fost dominată de dolarul SUA.
        Numai că acesta s-a bazat doar pe productivitatea muncii, nu şi pe depozitele de aur, ceea ce a condus la o inflaţie progresivă. În 1971 marile bănci ale lumii au cerut guvernului american să răscumpere cu aur toate depozitele în dolari existente în acel moment. Atunci preşedintele american Richar Nixon a decis să renunţe  la orice raportare la aur, iar dolarul a devenit discreţionar, adică se raporta doar la el însuşi.  
          Americanii au început să tipărească monedă ori de câte ori aveau nevioie, atacât inflaţia cu altă inflaţie, adică atacând sărăcia cu bani ”virtuali”. În acest contex trebuei spus că moneda virtuală nu este doar cea din calculator, ci şi hârtia care nu are acoperire într-o marfă concretă, de obicei metal preţios. Roadele acestor politici sunt culese astăzi. (Preluare de pe site-ul Institutului Ludwing von Mises România).
         Încheiem cu o declaraţie de anul acesta a unui înalt funcţionar ONU:  „Intrăm într-o eră a penuriei de alimente şi a întreruperii în aprovizionare. Aceasta este o problemă foarte mare pentru toată lumea. Dacă oamenii nu au suficientă mâncare au doar trei opţiuni: revolta, imigraţia sau moartea”, a afirmat directorul executiv al programului alimentar mondial (ONU) Josette Sheeran.

sursa:  Libertatea.ro

16 aug. 2011

Tortionarii nu au disparut-astazi se numesc agenti CIA

           Un fost agent CIA confirmă existenţa închisorilor secrete. "Am distrus o viaţă pe baza unei erori" 
           Războiul împotriva terorismului, declanşat de administraţia George W. Bush după atacurile din 11 septembrie, a devenit sinonim cu închisorile secrete ale CIA, transferul de captivi în alte ţări şi metode controversate de interogare a suspecţilor.
         Un fost agent CIA care a făcut parte din această campanie împotriva terorismului, autorul unei cărţi de memorii intitulate "Anchetatorul",  confirmă că Statele Unite au torturat supecţii de terorism în locaţii secrete.
        Glenn Carle, care a lucrat pentru CIA peste 20 de ani, a fost ales, în 2002, să interogheze un suspect Al Qaida. Considerat un "senior al reţelei teroriste", bărbatul, a cărei identitate nu este făcută publică, a fost dus într-o ţară din  Orientul Mijlociu pentru a fi anchetat. Carle şi colegii săi au avut misiunea de a scoate de la  "CAPTUS" (aşa cum este numit suspectul în raport) toate informaţiile. 
          Acesta nu a divulgat planurile al Qaida pe care CIA presupunea că le cunoaşte, iar agenţia americană de informaţii l-a trimis la aşa numita "Hotel California", o închisoare nerecunoscută de SUA, la care Crucea Roşie nu are acces.
         Sfidând regulile CIA, fostul agent oferă, în premieră, o descriere a închisorilor secrete ale agenţiei, numite şi "găuri negre". Aflate în zone "păzite discret, neremarcate de nimeni", aceste centre de detenţie au fost înfiinţate în alte ţări, pe care agentul CIA nu le nominalizează. Aici aveau loc interogatorii interminabile, în timpul cărora captivii erau lipsiţi de somn şi siliţi să asculte la maximum heavy metal.
Glenn Carle, pe numele său de cod REDEMPTOR, spune că, în pofida tuturor metodelor aplicate în timpul anchetei, CAPTUS nu a vorbit nimic. Şi, crede acum fostul agent CIA, bărbatul era nevinovat.
          Eliberat după 8 ani
         "I-am distrus viaţa acestui om, pe baza unei erori. Dar aceste "găuri negre" sunt un adevărat iad birocratic. Reticenţa lui CAPTUS de a spune celor de la CIA ceea ce aceştia vor să audă, îi determină mai mult pe cei de la cartierul general al agenţiei să îl tortureze", susţine fostul agent CIA.
           Carle a plecat după zece zile de interogatoriu la foc continuu, lăsându-l pe suspectul al Qaida în centrul de detenţie, nu fără a se întreba dacă nu cumva  manipularea psihologică şi tortura la care a fost supus CAPTUS l-au transformat, în final, pe acesta, într-un torţionar. La finalul misiunii sale, Carle a trimis două cablograme superiorilor săi din CIA în care explica faptul că suspectul CAPTUS nu era nici pe departe cel care  agenţia pretindea că ar fi. Când a revenit la Washington DC, Carle a aflat că nimeni nu ştia de existenţa cablogramelor trimise de el.
După opt ani de la arestare, CIA l-a eliberat pe CAPTUS, fie, probabil, pentru că au ajuns la concluzia că e nevinovat, fie pentru că nu mai reprezenta o sursă de informaţii.    
           Asta nu se va afla niciodată, crede Carle.
Referindu-se la metodele de interogare folosite de CIA, fostul agent spune că "toate sunt inacceptabile şi contravin Conveţiilor de la Geneva împotriva torturii".
           Un fost agent CIA care a făcut parte din această campanie împotriva terorismului, autorul unei cărţi de memorii intitulate "Anchetatorul",  confirmă că Statele Unite au torturat supecţii de terorism în locaţii secrete.
           Glenn Carle, care a lucrat pentru CIA peste 20 de ani, a fost ales, în 2002, să interogheze un suspect Al Qaida. Considerat un "senior al reţelei teroriste", bărbatul, a cărei identitate nu este făcută publică, a fost dus într-o ţară din  Orientul Mijlociu pentru a fi anchetat. Carle şi colegii săi au avut misiunea de a scoate de la  "CAPTUS" (aşa cum este numit suspectul în raport) toate informaţiile.
            Acesta nu a divulgat planurile al Qaida pe care CIA presupunea că le cunoaşte, iar agenţia americană de informaţii l-a trimis la aşa numita "Hotel California", o închisoare nerecunoscută de SUA, la care Crucea Roşie nu are acces.
Sfidând regulile CIA, fostul agent oferă, în premieră, o descriere a închisorilor secrete ale agenţiei, numite şi "găuri negre". Aflate în zone "păzite discret, neremarcate de nimeni", aceste centre de detenţie au fost înfiinţate în alte ţări, pe care agentul CIA nu le nominalizează. Aici aveau loc interogatorii interminabile, în timpul cărora captivii erau lipsiţi de somn şi siliţi să asculte la maximum heavy metal.
        Glenn Carle, pe numele său de cod REDEMPTOR, spune că, în pofida tuturor metodelor aplicate în timpul anchetei, CAPTUS nu a vorbit nimic. Şi, crede acum fostul agent CIA, bărbatul era nevinovat.
        Eliberat după 8 ani
        "I-am distrus viaţa acestui om, pe baza unei erori. Dar aceste "găuri negre" sunt un adevărat iad birocratic. Reticenţa lui CAPTUS de a spune celor de la CIA ceea ce aceştia vor să audă, îi determină mai mult pe cei de la cartierul general al agenţiei să îl tortureze", susţine fostul agent CIA.
         Carle a plecat după zece zile de interogatoriu la foc continuu, lăsându-l pe suspectul al Qaida în centrul de detenţie, nu fără a se întreba dacă nu cumva  manipularea psihologică şi tortura la care a fost supus CAPTUS l-au transformat, în final, pe acesta, într-un torţionar. La finalul misiunii sale, Carle a trimis două cablograme superiorilor săi din CIA în care explica faptul că suspectul CAPTUS nu era nici pe departe cel care  agenţia pretindea că ar fi. Când a revenit la Washington DC, Carle a aflat că nimeni nu ştia de existenţa cablogramelor trimise de el.
          După opt ani de la arestare, CIA l-a eliberat pe CAPTUS, fie, probabil, pentru că au ajuns la concluzia că e nevinovat, fie pentru că nu mai reprezenta o sursă de informaţii. Asta nu se va afla niciodată, crede Carle. Referindu-se la metodele de interogare folosite de CIA, fostul agent spune că "toate sunt inacceptabile şi contravin Conveţiilor de la Geneva împotriva torturii".

Sursa: www.evz.ro – 14.08.2011

13 aug. 2011

Stiati ca iaurturile contin insecte?

Eu  nu am stiut pana azi.
Multi il mancam, multi il apreciem , dar putini stiu ce contine!
Pe langa laptele praf, emulgatori, contine si….“fructe”…in poze, pentru ca in realitate contine doar colorant natural.
Pentru a nu speria consumatorii, producatorul Danone s-a gandit sa inlocuiasca denumirea standard E120 cu numele real Coşenilă.
Coşenila este defapt o specie de gandaci din familia Dactylopius coccus (sau Coccus cacti) ce traiesc in Mexic, Peru pe anumite specii de cactusi.
Din acesti gandaci se extrage un colorant rosu aprins, ce apoi este transformat in cosenila, carmin sau acid carminic.
Producerea colorantului natural
Acesta se poate extrage doar din gandacul femela
Deoarece cererea a devenit tot mai mare odata cu interzicerea de UE si SUA a colorantilor sintetici in alimente, in tari precum Mexic sau Australia au luat nastere ferme de gandaci cosenila.
Sub invelisul alb-cenusiu ca de bumbac corpul gandacilor este rosu. Ajunse la maturitate, aprox 90 zile, femelele sunt recoltate.
Sunt ucise prin innecare in apa iar apoi sunt puse la uscare (artificiala sau solara). Cand ajung la aprox. 30% din greutate pot fi prelucrate pentru obtinerea colorantului prin strivire sau stoarcere.  In functie de cantitate si alti aditivi colorantul poate lua mai multe nuante de la violet, rosu aprins pana la orange. Pentru producere unui kg de cosenila sunt necesare aprox 100.000-150.000 de insecte.
In trecut acest colorant era folosit doar pentru colorarea tesaturilor si de catre pictori. In prezent este folosit atat in industria cosmeticelor cat si in cea alimentara.
In cosmetice, cosenila este folosita in fabricarea rujurilor, pudrelor, lipstick-urilor s.a.m.d.
In industria alimentara este folosit in fabricarea sucurilor acidulate, “naturale”(vezi Prigat) sau orice bauturi ce au la baza “fructe”. De asemenea se gaseste si in mezeluri, salamuri, carnati, carne (vezi produsele Meda), colorantii de oua, iaurt (Danone-fructe), lapte (Fulga-fructe), produse de patiserie, deserturi, gemuri, gelatina, toppinguri, diverse varietati de branza.
Recomandari:
Deoarece este extras din gandaci/insecte, toate produsele ce contin acest colorant nu sunt recomandate vegetarienilor sau oamenilor carora religia le interzice (ex musulmanii).
Nu este recomandat copiilor sau persoanelor cu hipertensiune. S-au constatat putine reactii adverse, in general alergii sau in unele cazuri aparitia astmului.
Sper ca nu v-am speriat, sincera sa fiu eu m-am speriat..dar bine ca am aflat la timp.

Articol preluat de pe blogul tedoare-mintea

6 aug. 2011

Schimbarea la Faţă in lumea satului

              Schimbarea la Faţă numită în popor şi Probejenia (denumirea slavă a sărbătorii) sau Obrejenia, la 6 august, e sărbătoarea schimbării minunate la faţă a lui Hristos, pe muntele Taborului, în faţa ucenicilor Petru, Ioan şi Iacov. În această zi se aduc în biserici prinoase din struguri, obicei creştin vechi, amintit în canonul 28 al Sinodului Trulan.
schimbarea_la_fata
           În unele părţi (Biserica rusă), în aceasta zi, se face în biserici şi la cimitire pomenirea generală a morţilor şi mai ales a eroilor morţi pentru apărarea patriei. În calendarul popular, la 6 august, când este Schimbarea la Faţă a Domnului, lumea începe să se transforme. Natura îşi întoarce faţa de la vară şi aşteaptă supusă venirea toamnei. Aşa se face că de acum se răcesc apele, se îngălbenesc frunzele copacilor, se vestejesc plantele, berzele şi rândunelele îşi iau zborul spre alte ţări, iar toate insectele, şerpii şi şopârlele intră în pământ, la căldură. Orice şarpe care nu a intrat încă în pământ trebuie să fie omorât pe loc, căci altfel se transformă în zmeu. În această zi, cerbii spurcă apele, care încep să se răcească, târâtoarele caută ascunzişuri şi berzele se pregătesc de plecare. Se crede că în această zi, nu-i bine să te cerţi cu nimeni, dar mai ales, nu care cumva să fii certat de către cineva, că aşa vei fi tot anul, până la următoarele Probejenii..
          În această zi sunt recoltate multe plante şi fructe pentru tămăduirea bolilor: avrămeasa, împărăteasa, leuşteanul, usturoiul, florile de muşeţel şi de tigva, alunele, crenguţele încărcate cu prune etc. Ca la orice hotar calendaristic, apar şi practici de pomenire a morţilor (pomenile date în această zi se numesc Moşii Schimbării la Faţă), iar cititorii în stele făceau observaţii şi pronosticuri astronomice. Ofrandele obişnuite date pentru morţi la Probejenie, numite Moşii Schimbării la Faţă, sunt strugurii, mustul şi fagurii de albine. 
         Gheorghe Pavelescu consemnează în Valea Sebeşului că „La Obrejenie se coc strugurii. Să duc şi la biserică de-i sfinţeşte popa şi ie tot omu câte o bombă de mâncă. De la Obrejenie până la Sfânta Mărie Mare nu mai sunt sărbători”Gustatul primului bob de strugure se făcea după un ritual din care nu lipsea formula pronunţată cu voce tare: „Boabă nouă în gură veche!”. De la obiceiul de a gusta ritual strugurii şi alte poame la Moşii Schimbării la Faţă, luna august a primit şi numele de Gustar.

sursa: http://petrutapop.com

Sfantul Ioan Iacob Romanul-5 august

           Sfântul Ioan Iacob Hozevitul s-a născut în anul 1913, în comuna Horodiştea, judeţul Dorohoi, într-o familie de creştini. Pe numele de botez Ilie, fiu al lui Maxim şi al Ecaterinei Iacob, el a avut o copilărie grea, la vârsta de 6 luni pierzându-şi mama, iar trei ani mai târziu tatăl. A fost un copil aparte, înţelept, calităţi ce au atras invidia şi nedreptăţile celor din jur.
Sfintii 03-1       În 1932, îşi dă examenul de bacalaureat la Liceul Dimitrie Cantemir din Cernăuţi. După bacalaureat, merge la Mitropolia din Cernăuţi şi se mărturiseşte unui arhimandrit care îl sfătuieşte să rămână acolo şi să urmeze teologia. Din cauza unor neînţelegeri, arhimandritul părăseşte Mitropolia şi îl trimite pe tânărul Ilie la Mânăstirea Neamţ, dându-i chiar o scrisoare către stareţul Nicodim Munteanu (mai târziu Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române). Ezitând între Facultatea de Teologie din Cernăuţi şi Mânăstirea Neamţului, el se roagă Maicii Domnului care îl luminează şi astfel alege mânăstirea. De acum frate, Ilie primeşte multe ascultări: ajutor de farmacist, bibliotecar al mânăstirii, intendent de stăreţie şi profesor de limba română pentru pregătirea fraţilor de mânăstire. Printre ascultări, fratele Ilie se apropie de monahii bătrâni ai mânăstirii cu care discută pe larg despre mântuire şi despre schimbarea calendarului, problemă încă fierbinte în acea perioadă.
         Căutând dreapta credinţă, fratele Ilie merge la Mânăstirea Turnu de pe Valea Oltului unde şi rămâne un an de zile. După terminarea serviciului militar, Ilie este tuns în monahism în Postul Mare al anului 1936, primind numele de Ioan, fiind închinoviat la Mânăstirea Neamţului.
       Dorind din toată inima să meargă la Ierusalim pentru a se închina la Sfântul Mormânt al Domnului nostru Iisus Hristos, în toamna anului 1936 părintele Ioan pleacă în pelerinaj la Locurile Sfinte.
       El se hotărăşte să rămână în Lavra Sfântul Sava care ţinea de Patriarhia Ierusalimului, unde este tuns în treapta schimniciei. Aici, părintele Ioan este paracliser, ajutor de iconom, infirmier fiind numit ,,doctorul mânăstirii”, timp în care învaţă limba greacă, citeşte mult şi traduce în limba română scrieri duhovniceşti.
       Râvnind la mai multă linişte şi la o viaţă mai înaltă, părintele Ioan cere blagoslovenie duhovnicului său să plece în pustie şi în 1939, părăseşte mânăstirea şi se stabileşte la peştera de la Calomona, la 1 km depărtare de Mânăstirea Sfântul Gherasim. Lui i se alătură monahul Ioanichie, tot de origine română, care rămâne cu părintele Ioan până la sfârşitul vieţii lui.
         În timpul celui de-al doilea război mondial, englezii îi închid pe românii din împrejurimile Ierusalimului într-un lagăr, printre aceştia numărându-se şi cei doi monahi. La sfârşitul războiului, părintele Ioan se întoarce în Mânăstirea Sfântul Sava. Aici, în anul 1947, pe 13 mai este hirotonit diacon de către arhiereul Irinarh, iar la 14 septembrie preot.
        La moartea patriarhului Nicodim al României, părintele Ioan refuză să ia parte la panihide, pe motiv că acesta a prigonit dreapta credinţă. Ţinând la respectarea predaniei Bisericii, părintele are mult de suferit. Din momentul în care este hirotonit preot în Biserica Sfântului Mormânt şi până la sfârşitul vieţii, el nu va sluji niciodată cu un alt preot. De asemenea, nu îi pomenea la Proscomidie pe clericii despre care ştia că sunt masoni.
        Prigonit din aceste pricini, părintele Ioan şi ucenicul lui, schimonahul Ioanichie merg la Schitul Sfânta Ana, în noiembrie 1952. Ei se retrag în peşterile din împrejurimi, construindu-şi chilii pe Valea Hozeva, mai jos de Mânăstirea Gheorghe Hozevitul. Părintele Ioan, ucenicul său Ioanichie, împreună cu un alt monah, părintele Pavel duc o viaţă foarte aspră, nevoindu-se mult.
         Ei îndură totul cu smerenie: asupririle beduinilor, zăduful zilei, foamea şi sărăcia. În tot acest timp, părintele Ioan scrie şi traduce în limba română învăţături duhovniceşti din Sfinţii Părinţi. Din scrierile lui transpiră viaţa sa plină de nevoinţe şi gândul închinat ziua şi noaptea Celui răstignit pe Golgota pentru mântuirea lumii.
          Cu două săptămâni înainte de a-şi da sufletul în mâinile Domnului, a avut o vedenie în urma căreia a început să se pregătească de moarte, iar pe 5 august 1960, ieroschimonahul Ioan Iacob a fost chemat la cele veşnice.
            Părintele Ioan Iacob a fost un monah mult râvnitor spre dragostea lui Dumnezeu, ce a luptat să păstreze şi să propovăduiască dreapta credinţă.    
          El a fost îngropat în peştera în care şi-a petrecut ultimii ani din viaţă. La câtva timp de la moartea sa, părintele Ioan se arată în vis ucenicului său spunându-i să-l dezgroape. În 1980, el este deshumat, iar trupul lui este găsit întreg, răspândind un miros plăcut, cu pielea uscată pe oase, barba neagră întreagă, cu faţa curată, părând a dormi, iar hainele, epitrahilul şi schima nestricate de trecerea timpului.
Sfintii 03-2
         Trupul său neputrezit, cu mireasmă, râvna sa fierbinte spre cele dumnezeieşti, apărarea dreptei credinţe şi propovăduirea ei, precum şi minunile lui îl rânduiesc astăzi pe părintele Ioan în ceata sfinţilor. Patriarhia Ierusalimului l-a trecut în ierarhia cerească pe părintele Ioan sub numele de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, Biserica slăvindu-l la 5/18 august.
         Sfântul Ioan Iacob a săvârşit multe minuni, în timpul vieţii şi după moartea sa. Astfel, din lipsă de fonduri, sfintele sale moaşte au fost aşezate, iniţial, într-un sicriu provizoriu, nefiind expuse spre închinare. Sfântul s-a arătat unei femei cerându-i să adune bani pentru a-i face o raclă, lucru care s-a şi întâmplat. Azi, moaştele întregi ale Sfântului Ioan Iacob Hozevitul se află în Biserica Sfântului Ştefan.
          În mai multe rânduri, clerici şi chiar ierarhi ai Patriarhiei Ierusalimului au vrut să mute moaştele sfântului şi au hotărât înfiinţarea unei comisii care să se ocupe de acest lucru. Membrii comisiei s-au îmbolnăvit şi o parte dintre ei au murit. Cei rămaşi s-au speriat de această pedeapsă şi au căzut de acord să lase sfintele moaşte acolo unde sunt şi astăzi. Mai mult, lipsiţi fiind de evlavie, unii au dorit chiar să le reîngroape, fapt împiedicat din nou de sfânt. Biserica Ortodoxă Română a cerut Patriarhiei Ierusalimului moaştele sfântului, dar aceasta a refuzat ca urmare a celor întâmplate.
          Apărător al dreptei credinţe şi după moartea sa, sfântul s-a arătat unei maici care nu respecta rânduiala bisericească cu privire la calendar. El a certat-o pentru încălcarea legii, iar monahia şi-a înţeles greşeala ei şi l-a pomenit pe sfânt în rugăciunile ei până la moarte.
          Sfântul s-a mai arătat şi altor creştini, mai ales monahilor din Mânăstirea Hozeva, sfătuindu-i şi îndreptându-le paşii pe ,,calea cea strâmtă”. Părintele Ioanichie, ucenicul sfântului, căruia i se arăta adeseori, spunea: ,,Sfântul parcă este viu printre noi, pe unii îi mângâie, pe unii îi ceartă”.
                Sfântul Ioan Iacob Hozevitul a lăsat în urma sa o operă duhovnicească bogată, poezii de o frumuseţe rară, ce abundă de învăţături şi sfaturi pentru creştinii zilelor noastre. ,,Trăim în vremurile cele mai grele şi mai primejdioase pentru mântuirea sufletului, vrăjmaşii credinţei noastre s-au înmulţit mai tare ca altădată şi mântuirea noastră este mai primejduită”, spunea sfântul încercând să atragă atenţia creştinilor asupra apostaziei contemporane. 
         Deşi trăia retras în pustia Hozevei, el s-a îndeletnicit mult cu scrierile duhovniceşti, traducerile învăţăturilor Sfinţilor Părinţi în dorinţa sa fierbinte de a avertiza omenirea în privinţa capcanelor duhovniceşti tot mai perfide. Mai mult, sfântul cunoştea natura ezoterică a masoneriei, problemele actuale ale societăţii - comunismul şi democraţia, mizeria spirituală în care se zbate lumea: ,,Dacă socotim bine, vedem că înşelăciunea comunistă, cu întunericul masoneriei şi cu toată ceata ateilor din Apus nu este altceva decât o lepădare de credinţă. Ca să fie protejaţi de guvernul ateilor, păstorii cei duhovniceşti ascund astăzi toiagul mustrării şi pleacă steagul credinţei în faţa stăpânirii lumeşti”.
          Biserica Ortodoxă Română l-a recunoscut ca sfânt în anul 1992. Interesul acordat unui sfânt, ce a păstrat şi propovăduit credinţa strămoşească şi a luptat împotriva inovaţiilor introduse în predania Bisericii, este mai mult decât bizar. 
           Este ciudat că pe de o parte, Biserica îl cinsteşte şi îl proslăveşte ca sfânt, iar pe de altă parte neagă întreaga învăţătură propovăduită de sfânt şi, mai mult, luptă împotriva ei. 
            In cartea Sfantului Ioan Ioacob Din Ierihon catre Sion, in varianta aparuta in Romania, exista pasaje intregi cenzurate , cele ce privesc invatatura sfantului cu privire la vechiul calendar.
           De asemenea exista si alti sfinti ce sustin aceasta invatatura, insa multe lucruri raman ascunse celor nestiutori...
            Fie ca Domnul sa lumineze si sa deschida tuturor calea catre cunoasterea adevarului!

4 aug. 2011

Manastirea Stana de Vale si Parintele Macarie

      In urma cu ceva timp am gasit pe youtube cateva inregistrari cu staretul Manastirii Stana de Vale, Parintele Macarie, un om cu totul deosebit, printre putinii calugari daruiti cu adevarat caii pe care au ales-o din dragoste pentru Hristos.Va invit sa vizionati si dvs inregistrarile respective, caci acum, din pacate parintele nu mai este staret acolo, dupa cum reiese dintr-un articol postat pe www.ebihoreanul.ro. postat mai jos. Trist ca se intampla astfel de lucruri in Biserica noastra...




        Prea Sfinţitul episcop ortodox Sofronie şi-a ridicat în cap credincioşii din zona Binşului. Marţea trecută, Înaltul l-a instalat în funcţie, pe ascuns, la Biserica ANL din Beiuş pe noul stareţ al mănăstirii Stâna de Vale, călugărul Serafim, adus taman din Cluj.
              Localnicii spun că instalarea nu s-a făcut la mănăstirea din vârful muntelui, ci în oraş, de frica mirenilor care au ameninţat că se vor opune înlocuirii călugărului Macarie. Fostul stareţ, foarte iubit pentru viaţa de pustnic pe care o duce, a fost schimbat pentru că nu are studii.
            În schimb, Serafim, fost econom al mănăstirii Nicula, e "învăţat" cu de toate, oamenii povestind că a fost izgonit din Cluj pentru că ar fi băgat mâna în banii mănăstirii. Cert e că pe 1 decembrie Serafim a fost întâmpinat la Stâna de Vale de un grup de credincioşi din Budureasa şi Beiuş cu pancarte pe care scria "Vrem călugări adevăraţi", "Vrem episcop ortodox" sau "Boieria strică eparhia".
Speriat, noul stareţ l-a pus pe părintele Macarie scut între el şi oameni, a intrat în biserică păzit de un bodyguard şi a vorbit mulţimii ascuns după un ofiţer de Poliţie. Probabil de teamă să nu-l bată Dumnezeu...
 
sursa:
http://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima-or-31-16/staret-cu-bodyguard-91624.html

ICOANELE ORTODOXE


Constatand cu tristete ca din ce in ce mai mult in pangarele bisericilor si implicit in casele crestinilor au inceput sa apara tot felul de icoane din plastic , ingerasi , candele , cruciulite si metanii de un prost gust infiorator si cu totul straine de duhul autentic ortodox , am luat hotararea de a realiza acest site prin care sa facilitam accesul oricarui crestin la obiecte autentice si la preturi de producator.


Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu

Pentru teologia ortodoxă, temeiul icoanei este realitatea Întrupării Fiului lui Dumnezeu: "Şi Cuvântul trup S-a făcut" (Ioan 1, 14). Dumnezeu, în El însuşi, nu este reprezentabil prin icoană. Dar Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a doua persoană din Sfanta Treime, este reprezentat pentru că El nu este doar Dumnezeu adevărat - "unul din Sfânta Treime" -, ci şi om adevărat, care a luat trup concret (şi deci un chip anume) "pentru noi şi a noastră mântuire". Icoana este deci o consecinţă a Întrupării, căci Hristos este "chipul lui Dumnezeu cel nevăzut" (Coloseni 1, 15).
Pentru că este reprezentarea unei persoane sfinte în Împărăţia lui Dumnezeu şi împărtăşitoare a harului Duhului Sfânt, icoana ortodoxă posedă nişte caracteristici picturale specifice acestei condiţii:
  • în portretul iconic al persoanei sfinte reprezentate aceasta persoană poate fi recunoscută, dar trăsăturile ei nu sunt de un realism carnal, ci mai degrabă ascetice, asemănătoare sfintelor moaşte lipsite de mustul cărnii(Sf. Diadoh al Foticeii)
  • fondul icoanei este cel mai adesea aurul (sau albastrul, în fresce), culoare în acelaşi timp caldă, împărătească şi preţioasă, care trimite la harul Duhului Sfânt şi la Împărăţia lui Dumnezeu;
  • reprezentări realiste ale naturii lipsesc, iar natura care este prezentă în icoană transmite şi ea un mesaj spiritual (ex.: munţii înclinaţi ca nişte valuri asupra personajului sfânt fac legătura cu imnografia: "Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine...")
Iubiti frati, icoana reprezinta bunul cel mai de pret din casa crestinului. De mici copii ne-a vegheat, si in prezenta ei ne simtim mai aproape de Dumnezeu, fiind pentru noi o poarta catre cer.
Truda mesterului iconar este nepretuita.Nu oricine are acest mare talant si mai ales nu se poate picta oricum, si de catre oricine o icoana. Pictura este o rugaciune continua cu post si suflet curat.
Desi pot parea scumpe , ganditi-va ca pentru o singura icoana, este nevoie de cel putin cateva zile de munca, la care se adauga pretul materialor de foarte buna calitate. Icoanele au preturile stabilite in functie de complexitatea scenei reprezentate si a dimensiunii acesteia.Poate constitui un deosebit cadou pentru o persoana draga, ce dainuie in timp zeci, poate chiar sute de ani.