Controlul mental al oamenilor folosind radiatiile

          Mărturiile oamenilor care se plâng că sunt iradiaţi de la distanţă prin pereţii casei sau apartamentului lor. Prima tendinţă a ne-cunoscătorilor fenomenului este de a bagateliza alegaţiile, punându-şi semne de întrebare asupra sănătăţii mentale a celor care se plâng. Prea e bizară activitatea asta susţinută asupra unor oameni care nu au omorât o muscă, ‘ba nici politică n-au făcut, dar totuşi, să analizăm un pic inainte de a le răspunde “dar cine eşti tu ca să ti se facă asa ceva?”…

          Dacă ce spun ei e adevărat, nu-i aşa că merită să conştientizăm măcar că un pericol de moarte ne paşte pe noi toţi, la bunul plac al unor ofiţeri corupţi ai serviciilor secrete, aflaţi în goană după o proprietate dezirabilă, sau pentru a preveni un adevăr incomod de la ieşi la lumină ? Sau poate chiar mai rău, pentru controlul total al populaţiei…

          Oricât de credibile sunt mărturiile victimelor, e bine să avem şi un fundament tehnic în sprijinul celor afirmate. E uimitor să aflăm cât de veche e cercetarea şi rezultatele practice ale iradierii cu microunde. Spre şi mai marea noastră surpriză, ca ţară UE/NATO, România este şi ea inclusă într-un program de controlare a minţii cetăţenilor, prin tehnicile descrise concret mai jos.

         Aveţi zile în care vă simţiţi letargici, ne-în stare de a duce la îndeplinire până şi lucruri simple? Dar dureri de cap frecvente pe care nu vi le puteţi explica şi de care nu vă amintiţi să fi suferit în trecut?       

        Vă este somnul bun şi odihnitor, sau o întoarcere prelungită de pe o parte pe alta, urmată de vise neplăcute şi o trezire în stare de buimăceală?

Există explicaţii concrete pentru toate astea, să le aflăm.

Nu este necesar să fiţi vizaţi la modul particular ca şi cei care mi-au scris, ci doar aşa, la modul general, pentru a vă ţine placizi şi bolnăvicioşi, deci incapabili de acţiune susţinută pentru o schimbare reală în bine a ţării. Deasemenea, atenţie la vecini- cine ştie cărui mahăr de prin serviciile secrete i s-a pus pata pe proprietatea sau de ce nu, pe soţia Dvs.!

         Control mental prin “sunete tacute”

         Mecanismul de modificare a mintii umane se bazeaza pe tehnologia purtatorului subliminal: Spectrul de Difuzare a Sunetelor Tacute (SDST) – în engleza SSSS, uneori numit S-quad sau Squad. El a fost dezvoltat de Dr Oliver Lowery din Norcross, Georgia (SUA) si este descris în Patentul SUA nr. 5159703, numit “Sistem de Prezentare Subliminala Tacuta”, din 27 octombrie 1992. În introducerea scrisa pentru acest patent, gasim:

“Un sistem de comunicare silentios în care purtatori non-aurali (care nu se pot auzi – nn), din spectrul foarte jos sau foarte înalt al frecventelor audio sau din spectrul ultrasonor adiacent (ultrasunete) sunt modulati în amplitudine sau în frecventa cu informatiile dorite si propagati acustic sau vibratoriu, pentru a ajunge la creier, în mod traditional prin folosirea difuzoarelor, castilor audio sau traductorilor piezoelectrici. Purtatorii modulati pot fi transmisi direct, în timp real, sau pot fi înregistrati si depozitati pe medii mecanice, magnetice sau optice pentru transmisii programate si repetate catre ascultator.”

         Conform celor sustinute de Silent Sounds Inc., acum este posibil, folosind calculatoare, sa se analizeze modelul emotional regasit în electro-encefalograma umana (EEG) si sa se replice (sa se “cloneze”) aceste modele, adevarate “semnaturi emotionale”, pe alt calculator, si, la vointa, “sa se induca sau sa se modifice starea emotionala a fiintei umane, în mod silentios”.

       Compania Silent Sounds Inc. declara ca este interesata numai în emotii pozitive, dar cartelul militar american nu este atât de limitat în scopuri. Este deci evident ca acesta este un proiect al Departamentului Apararii al SUA.

Edward Tilton, presedintele companiei Silent Sounds, declara chiar el aceste lucruri despre S-quad într-o scrisoare din 13 decembrie 1996:

         “Toate semnaturile si schemele (referitoare la starile emotionale – nn) au fost declarate secrete de stat de catre Guvernul SUA si nu avem permisiunea de a revela detaliile exacte… Facem casete înregistrate si CD-uri pentru Guvernul German si chiar pentru tarile fostei Uniuni Sovietice! Totul se face, evident, cu permisiunea Departamentului de Stat al SUA… Sistemul a fost folosit pe tot parcursul operatiunii Furtuna în Desert (Iraq) cu un deplin succes.” 

         Ilustratia grafica ce apare în patent, numita “Evolutia semnaturii emotionale prin inducerea undelor alfa – theta” este identificata cu AB 116-394-95 UNCLASSIFIED si este obtinuta de la “cel mai sensibil si versatil electro-encefalograf din lume”. Are un raport de amplificare de 200000, fata de celelalte EEG-uri obisnuite care au numai 50000. Este controlat prin program de “cele mai rapide calculatoare” folosind o tehnologie de anulare a zgomotului similara celei folosite de submarinele nucleare la detectia obiectelor foarte mici din apa, la distante foarte mari.

       Scopul acestei întregi “creme” de tehnologii avansate este obtinerea unei “harti” a semnaturilor emotionale umane si modificarea lor prin semnale catre creier. Ilustratia arata ecranul EEG-ului de la un subiect uman, atât emisfera stânga cât si cea dreapta, simultan.

        Clonarea emotiilor

        Folosind aceste EEG-uri asistate de calculator, oamenii de stiinta pot identifica si izola “semnaturile emotionale” electrice de foarte mica amplitudine ale creierului, le pot sintetiza si stoca pe alt calculator. Cu alte cuvinte, studiind modelele subtile ale undelor cerebrale care apar atunci când un subiect uman experimenteaza o anumita emotie, oamenii de stiinta au identificat aceste modele ale undelor cerebrale si acum le pot duplica, oricând, la vointa. “Aceste semnaturi sunt apoi transmise folosind frecvente purtatoare de tip Silent Sound si ele vor determina exact acelasi tip de emotie în orice alt subiect uman care le primeste!”

        Sistemul si aplicatiile

        Aici este vorba de mai mult decât un simplu sistem de control prin semnale subliminale. Exista extrem de multe tehnologii patentate care se pot adauga în acest sistem de frecvente purtatoare, în scopul de a obtine toate tipurile de efecte.

         Exista doua metode de transmisie cu acest sistem. Una este inductia directa de microunde în creierul subiectului, fiind limitata la operatiuni în imediata apropiere. Cealalta, asa cum a fost descrisa mai sus, foloseste frecventele purtatoare ale radioului si televiziunii, care sunt prezente peste tot.

  

      Sistemul este folosit pentru a controla fie o singura persoana, fie mai multe. Faptul ca informatiile sunt transmise subliminal, le face virtual imposibil de detectat si, deci, periculoase pentru public.

         Într-o utilizare conventionala, S-quad poate folosi comenzi vocale, ca ajutor în sistemele de siguranta.          

         Dar, în spatele placutei melodii pe care o auziti în magazine si în supermarket-uri poate fi un mesaj secret, absolut nedetectabil în mod obisnuit, care va interzice sa furati de pe rafturi, sau va îndeamna sa cumparati cât mai multa marfa. Si chiar daca simpla comanda vocala este destul de eficienta, atunci cînd sistemul de prezentare subliminal transmite semnaturi emotionale, rezultatul este cu mult mai puternic.

         Pe piata libera se foloseste acesta tehnologie pentru casetele audio de auto-educare prin afirmatii pozitive, relaxare si meditatie, precum si metode de crestere a disponibilitatilor de învatare (mai ales pentru studenti si elevi).

În context medical, aceste sisteme pot fi folosite pentru a rezolva multe probleme grave de natura psihiatrica si psihosomatica.

           Se spune ca este cel mai eficient mod de a trata surzenia. Dar acestea sunt numai promisiuni, pentru ca surzii ramîn tot surzi desi metoda se foloseste de 30 ani. În schimb, cartelul militar si elita mondiala au acum o arma pe care o folosesc împotriva omului obisnuit care aude normal.

 

Arma cu microunde portabila 

      Oficialii nu recunosc nimic

        De fapt, Guvernul SUA nu recunoaste nimic si a refuzat sa comenteze pe marginea existentei armelor de control mental, de ani de zile. Numai anul trecut, revista US News & World         

        Report a publicat un articol intitulat “Arme miraculoase”, care este doar o simpla trecere în revista a asa-numitelor arme “care nu ucid”. Nici-un cuvânt însa despre S-quad, desi tehnologia era folosita de sase ani.

Extrase din articol:
“Charles Bernard, fost director de proiecte pentru cercetarea armelor din Marina americana: Nu am vazut înca o astfel de arma care sa si functioneze.”
“DARPA (Agentia pentru Proiecte de Cercetare Avansata pentru Aparare) a venit la noi anual pentru a vedea daca sunt cai de a suspenda functionarea sistemului nervos central de la distanta, spune Dr F. Terry Hambrecht, seful Programului de Proteze Neurale, dar nu a aparut nimic pâna acum. Totul pare prea Science-Fiction.”
Poate parea ca este de domeniu SF, dar nu este deloc asa. Oricum, asta nu este decât ceea ce ei vor sa credem, ca sa-i lasam în pace sa-si urmeze planul…

Ideea care sta la baza acestor arme “care nu ucid” este de a determina ca inamicul sa-si piarda capacitatea de a rationa fara a-l ucide, pentru a-i lua ostateci, pentru a zadarnici orice forma de rezistenta fara a-i rani (fizic), de preferat chiar fara sa-si dea seama. Toate tehnologiile de modificare a starilor mentale pe cale electromagnetica sunt toate în aceasta categorie, dar din moment ce nu sunt recunoscute oficial ele pot fi folosite oriunde si oricând, dupa bunul plac al celor care hotarasc acest lucru.

          Si de ce anumite companii din industria divertismentului au recunoscut ca au acces la aceste tehnologii când chiar existenta acestora este negata fata de marele public?

Chiar în februarie 1998, abordarea de tip “monolit” în negarea existetei acestor tehnologii si totala tacere în ce priveste acest subiect s-a mentinut chiar si în fata comitetelor Congresului american!

          Comitetul Economic Unit, condus de Jim Saxton, s-a reunit pe 25 februarie pe tema “Audierea despre Armele de Radio Frecventa si proliferarea lor: impactul asupra economiei”. Ca martori au fost invitati numeroase personalitati militare:
Dr Alan Kehs, de la Laboratoarele Militare SUA, a vorbit despre amenintarea Radio-Frecventelor, în general.
          James O’Bryon, director de Testari Operationale si director de Testari Incendii de la Biroul Secretarului Apararii la Pentagon, a discutat rolul testelor la incendiu si implicatiile acestor teste în cazul armelor de radio-frecventa. (se pot creea incendii de la distanta cu ajutorul laserelor).

Dr. Ira Meritt, seful Diviziei de Identificarea Conceptelor si Analiza a Aplicatiilor, al Directoratului de Tehnologie Avansata, de la Centrul de Rachete Defensive si Tehnologie Spatiala din Huntsville, Alabama (SUA), a vorbit despre proliferarea armelor de radio-frecventa venind mai ales dinspre fosta Uniune Sovietica.

         Desi aceste informatii de interes tehnic sunt importante, mult mai importanta este lipsa oricaror informatii despre existenta armelor de radio-frecventa care afecteaza în mod direct creierul si sistemul nervos uman.

          Psihotronica de la KGB

          Aceste tehnologii nu au aparut peste noapte. Exista o lunga istorie de dezvoltare si ascundere a acestora de catre Guvernul SUA si probabil ca înca jumatate din celelalte guverne ale lumii.

Noi stim ca fosta Uniune Sovietica era activ angajata în acest tip de cercetari. În timpul anilor 1970 KGB-ul sovietic a dezvoltat un Sistem de Influenta Psihotronic care era folosit pentru a transforma soldatii în adevarati “roboti umani” programabili. Sistemul se baza pe o combinatie de hipnoza si radio-frecventa. Proiectul a fost început ca raspuns la o schema de antrenament similara lansata în SUA de presedintele Jimmy Carter, a afirmat Iuri Malin, fost consilier de securitate al presedintelui URSS, MIhail Gorbaciov.

          În cartea “Istoria Armelor Electromagnetice” s-a aratat ca timp de peste 60 ani s-au realizat numeroase cercetari în acest domeniu, iar în articolul despre telepatia sintetica am aratat ca primele cercetari în cadrul programului “vocea din creier” s-au realizat în 1961, folosind referinte din literatura stiintifica publica.

          “Ar fi deasemenea posibil sa creeam convorbiri transmise cu inalta fidelitate in corpul uman, marind posibilitatea sugestiilor ascunse si a manipularii psihologice… Astfel ar fi posibil sa vorbim unor adversari selectati, intr-o maniera cat se poate de deranjanta pentru ei“

Secretarul Apararii al USA, William S. Cohen, Defense Viewpoint, December 1, 1998

Dr._Lin_auzind_microundele  Puterea complexului militar-industrial (sau elita mondiala)

            Jan Wiesemann a scris o notabila descriere a situatiei care exista acum în SUA, despre “fortele de drept” si cum s-a ajuns la aceasta situatie: “În timpul razboiului rece, Statele Unite nu numai ca s-au angajat într-o cursa deschisa de înarmare cu tehnica nucleara împotriva Uniunii Sovietice, dar si într-o cursa secreta de dezvoltare de arme neconventionale. Pe masura ce agentiile de spionaj au continuat sa-si mareasca puterea de influenta si control – de unde pâna la al doilea razboi mondial au avut doar un rol de sustinere si de servire a guvernelor – la fel au fost suplimentate si fondurile cheltuite pentru dezvoltarea tehnicilor proiectate pentru surclasarea celorlalti competitori.

          “Si pe masura ce grupul american de spionaj avea sa creasca, o cultura secreta s-a raspândit, ceea ce a permis celor din spionaj sa aplice numeroasele tehnici dezvoltate de ei pentru a ocoli în mod perfid procesele si institutiile democratice…” “Ca multe alte democratii, Guvernul SUA este compus din doua mari parti: cei care au fost votati, adica guvernatorii, judecatorii, cei din Congres si Presedintele, si, a doua parte – birocratia perpetuata de-a lungul timpului, cei care sunt în numeroasele agentii federale.”

          “într-o democratie bine echilibrata si care functioneaza corect, partea votata de public controleaza partea birocratica, asigurând poporului o reprezentare reala în cadrul planului guvernamental.”

        “În timp ce o parte semnificativa din guvernul SUA urmeaza fara îndoiala acest principiu, o alta parte opereaza într-un deplin secret si urmeaza propriul plan ascuns, fara stirea celor multi, plan care este de cele mai multe ori complet diferit de cel public.”

           În mesajul sau de adio adresat natiunii americane în 1961, presedintele Eisenhower a spus: “…am fost obligati sa construim o industrie de armament permanenta, care a atins proportii vaste.          

         În plus, trei milioane si jumatate de oameni sunt direct implicati în stabilimentul apararii. Anual cheltuim pe securitate militara mai mult decât profitul net al tuturor corporatiilor americane.”

       “Aceasta reunire a imensului stabiliment militar cu marea industrie de armament este noua pentru americani. Influenta totala (economica, politica, chiar spirituala) este simtita în fiecare oras, în fiecare casa, în fiecare birou al guvernului federal. Recunoastem nevoia imperativa pentru aceasta dezvoltare. Totusi nu trebuie sa trecem cu vederea gravele sale implicatii. Munca, resursele si chiar viata noastra sunt deplin implicate; la fel si chiar structura societatii noastre.”

        “În cadrul consiliilor guvernamentale, trebuie sa veghem împotriva influentelor nedorite, voite sau nu, ale complexului militar-industrial. Potentialul unei cresteri dezastruoase a puterii acestuia deja exista si va persista. Nu trebuie sa lasam ca presiunile acestuia sa puna în pericol libertatile sau procesele noastre democratice.” Nelinisti internationale în legatura cu noile arme

Natiunile Unite a fost infiintata în 1945 cu scopul de a “salva generatiile viitoare de la pericolul razboiului”. În 1975 Adunarea generala a ONU a luat în considerare o prima propunere de proiect a   Uniunii Sovietice: “Interzicerea dezvoltarii si producerii de noi tipuri de arme de distrugere în masa si de noi sisteme de acest fel”.

        În 1979 URSS a adaugat la lista acestor sisteme de distrugere în masa:
1. Armele radiologice (cu materiale radioactive) care ar putea produce efecte similare cu cele ale unei explozii nucleare;
2. Armele cu raze de particule subatomice (neutrino, pozitroni, etc) care afecteaza tinte biologice;
3. Arme cu radiatie acustica infrasonora
4. Arme electromagnetice care opereaza prin anumite radiatii de radio-frecventa care au efecte negative asupra functionarii organelor din corpul uman.

        Ca raspuns, SUA si celelalte guverne occidentale au ignorat demersul.

În articolul “Armele non-letale nu respecta tratatele”, autorul noteaza ca asa-numita Conventie a Armelor Conventionale acopera multe din armele ne-conventionale; “cele care folosesc infrasunete sau energie electromagnetica (inclusiv lasere, microunde, sau radio-frecventa, sau lumina vizibila pulsând la frecvente proprii creierului – unde cerebrale)”.

Harlan Girard, Director executiv al Comitetului International Împotriva Armelor cu microunde, mi-a spus ca strategia guvernului care sta în spatele promovarii armelor non-letale este un subterfugiu. Acum se încearca un scrutin pentru aprobarea publica a acestor arme. Tehnologiile de control mental nu sunt deloc mentionale, dar ele vor fi aduse “la lumina” mai târziu, si integrate sub generoasa umbrela a “armelor non-letale”.

            Aceste arme au fost recent transferate de la Departamentul Apararii la Departamentul de Justitie. De ce? Pentru ca exista numeroase tratate internationale care limiteaza în mod specific sau chiar exclud folosirea armelor de acesta natura în razboi.

Cu alte cuvinte, arme care sunt interzise într-un razboi împotriva inamicilor natiunii americane (desi ele au fost folosite în razboiul din Iraq!) acum pot fi folosite împotriva propriilor cetateni de catre politia locala, împotriva unor grupuri de protestanti pasnici la adresa politicii nucleare americane. (de fapt ele se alfa in mainile bandelor infractionale civile, cu care unii agenti corupti din sistem, coopereaza) 

        Spre un control mental la scara planetara

       Secretul în dezvoltarea tehnologiei de control mental reflecta uriasa putere care sta în ea. Ca sa o spunem direct, cine controleaza aceasta tehnologie, controleaza populatia. Toata populatia.

Exista dovezi ca Guvernul SUA are planuri de a extinde aplicatiile acestei tehnologii de control mental, pentru a îngloba pe toti oamenii, din toate tarile. Aceasta este posibil si chiar se realizeaza în aceste momente folosind celebrul proiect HAARP pentru zonele externe si reteaua GWEN pentru zonele interne ale SUA. Guvernul SUA nu recunoaste nimic.   Dr Michael Persinger este profesor de psihologie si Stiinte Neuronale la Universitatea Laurentiana din Ontario, Canada. El a mai vorbit despre efectele profund nocive ale radiatiilor electromagnetice asupra creierului uman.  

         “Stimularea lobului temporal al creierului poate evoca în pacient sentimentul unei prezente stranii, dezorientare si dereglari de perceptie.

Poate activa imagini din memoria subiectului, inclusiv cosmaruri si monstri, care în mod normal sunt ascunsi în subconstient.”  

           Dr Persinger a scris un articol în urma cu câtiva ani, intitulat “Despre posibilitatea accesului direct la creierul fiecarui om prin inductia electromagnetica a algoritmilor fundamentali”. Citam din articol: “Stiinta neronala contemporana sugereaza existenta unor algoritmi fundamentali prin care toate semnalele senzoriale sunt traduse într-un fel de cod specific creierului. Stimularea (sinteza) directa a acestor coduri în lobii temporali sau corticali prin aplicarea modelelor electromagnetice necesita nivele energetice care sunt deja prezente în mediul înconjurator: activitatea geomagnetica naturala a planetei si retelele de comunicatie contemporana (radio, televiziune, telefonie mobila, etc).”

            “Aparitia si dezvoltarea istorica a acestor posibilitati, începând cu praful de pusca si continuând cu fisiunea nucleara, au determinat schimbari majore în evolutia sociala care a urmat extraordinar de repede dupa începerea folosirii lor. Reducerea riscului folosirii gresite a acestor tehnologii necesita discutii deschise în ceea ce priveste implicatiile lor atât pe tarâm stiintific, cât si în plan public.”

             Nu poate fi mai clar de atât! Însa nu poate fi vorba de discutii deschise atâta timp cât Guvernul SUA nu recunoaste existenta acestei tehnologii.

==============================================

Armata rusa isi transforma inamicii in zombie

          Generalul rus in rezerva Boris Ratnikov a declarat recent jurnalistilor publicatiei Pravda, atat Rusia cat si alte state ale lumii detin arme psihotronice performante care pot transforma soldatii trupelor inamice intr-o adunatura de zombie usor manipulabili.

         Conform afirmatiilor generalului Ratnikov, Rusia lucreaza la arma psihotronica inca din anii 1920-1930, iar pana la mijlocul anilor ’80 in toate marile orase ale defunctei URSS existau centre secrete detinute de fostul KGB si destinate experimentarii impactului generatoarelor psihotronice asupra populatiei. Desi in mod oficial aceste laboratoare secrete au fost inchise dupa destramarea URSS, miile de cercetatori au ramas sa lucreze in continuare la dezvoltarea noilor prototipuri de arme care actioneaza asupra psihicului uman. Potrivit acelorasi surse, este cunoscut si acceptat faptul ca multi cercetatori precum academicienii Viktor Kandyba si fiul sau continua cercetarile in acesta directie in cadrul unor centre din Sankt Petersburg, iar academicianul Vlail Kaznacheyev lucreaza la poiecte similare in orasul Novosibirsk.

        Generalul Ratnikov este de parere ca in cel mult 10 ani de acum incolo, armele psihotronice vor fi mai eficiente si mai periculoase decat cele atomice sau nucleare, fiind capabile sa distruga moralul si psihicul unor tari intregi, transformandu-le cetatenii in personaje fara vointa sau discernamant de tip “zombie”. Astfel de arme sunt capabile sa controleze comportamentul populatiei, sa le altereze serios functiile psihicului si chiar sa convinga oamenii sa comite sinucideri in masa.

           Astel de arme neconventionale sunt detinute si imbunatatite permanent si de catre fortele armate ale altor state. Raportul generalului rus mentioneaza ca americanii se folosesc indeosebi de sistemele psihofizice de inspiratie orientala, carora li se adauga metode din hipnoza si tehnologii ultramoderne de stimulare psihica. Israelienii, in schimb, ar apela la metodele matematice si formulele magice continute in universul ezoteric al Kabbalei. Japonezii s-ar baza pe metodele parapsihologice, in timp ce fortele nord-coreene si pakistaneze apeleaza la metode care cauzeaza disfunctii ale organelor interne sau provoaca moartea.

preluat de pe site-ul

http://veghetorultrist.wordpress.com/2011/05/30/control-mental-la-scara-planetara/

Read more »

Ce serviciu poate avea o femeie inginer cu master in robotica? femeie de serviciu normal...

          A terminat masterul acum trei ani. Ca femeie de serviciu, lucrează de peste un deceniu. După şapte ani de facultate, Viorica Paşcalău s-a resemnat în a face curăţenie la Facultatea de Muzică din Timişoara. Iniţial şef de cantină, femeia a acceptat să fie îngrijitoare, pentru a nu rămâne şomeră.

         Una din cele mai educate femei de serviciu face curat la Facultatea de Muzică din Timişoara. Viorica Paşcalău are diplomă de inginer şi master în sisteme robotice. Pentru slujba pe care o are, anii de cursuri şi laboratoare sunt însă inutili.

Click pe poze pentru a vedea DIPLOMELE femeii!
A acceptat jobul, temporar
În 1985, după ce a absolvit Liceul Economic, cu specializare în alimentaţie publică. Atunci, s-a angajat la Universitatea Politehnica, pe post de cofetar-patiser, la cantina unităţii. „Puteam să mă duc la restaurante, dar se pleca toată vara la mare, iar eu eram proaspăt măritată. Aşa am ales un post stabil", îşi aminteşte Viorica. Cu suişuri şi coborâşuri în profesie, femeia a ajuns administrator la cantina de la UVT. „În 1999, s-a desfiinţat cantina iar postul meu nu mai exista. Mi s-a propus să trec pe postul de îngrijitoare, cu promisiunea că se va înfiinţa o cantină la căminul de la Facultatea de Drept. Nu am vrut să mă duc iar la privat şi nici nu îmi permiteam să rămân şomeră. Am acceptat", povesteşte Viorica. După ce a absolvit facultatea cu media 8, femeia şi-a continuat studiile cu ciclul masteral. A ales "Sisteme Robotice cu Inteligenţă Artificială" şi spune că a fost una dinte cele mai interesante perioade din viaţa ei.

A intrat prima la facultate



Un an mai târziu, femeia şi-a propus să îşi consolideze studiile şi aplicat pentru facultate. „Când am aflat că se poate intra pe dosar şi fără examene, am aplicat la UPT, la Inginerie Managerială Tehnologică. Am intrat prima din an, cu media mea de la Bac", a explicat aceasta.

Între curăţenie şi laboratoare
Timp de cinci ani, femeia ducea o viaţă dublă. La lucru mătura, ştergea praful şi podeaua, în timp ce la facultate învăţa inginera maşinilor tehnice. „M-am descurcat. Laboratoarele, la care prezenţa era obligatorie, se desfăşurau după-masa, după ce terminam serviciul. Atunci lucram la un cabinet psihologic, unde şefii m-au înţeles. Lipseam de la lucru ca să ajung la cursuri şi recuperam orele în week-end sau când aveam timp liber. Învăţam noaptea. Mai citeam şi la serviciu. Cel mai rău era când lipseam de la cursuri. Îmi lua foarte mult să înţeleg materia", îşi aminteşte femeia.

Nu regretă niciun curs

Despre anii studenţiei, Viorica Paşcalău vorbeşte cu drag. „Au fost cei mai frumoşi ani. Am învăţat proiectare pe calculator, am învăţat să programăm roboţi industriali, să îi reparăm. Îmi plăcea", îşi aminteşte femeia. „Nu regret niciun moment din facultate", a conchis Viorica Paşcalău.
Reprofilarea, o luptă cu morile de vânt
Viorica îşi dorea iniţial să ajungă profesoară. Apoi, s-ar fi mulţumit cu orice job de nivelul studiilor ei. „Au fost drăguţi toţi şi mi-au explicat că vor oameni tineri pe care să îi trimită la diverse cursuri de formare prin lume, care să fie disponibili pentru orice. Eu nu am am spiritul de aventurier al unuia de 20 de ani", spune Viorica. „M-am resemnat. Mai am cinci ani şi intru în pensie", a conchis aceasta, senină.


sursa :   

http://www.adevarul.ro/locale/timisoara/Timisoara-femeie_de_serviciu-cu-master-in-robotica-diploma-inginer-Viorica-Pascalau_0_487751718.html?source=yahoo

Read more »

Gurile de rai din Bucegi

     

              Se pare că Munţii Bucegiului ascund lucruri extraordinare, cunoscute numai serviciilor secrete şi celor pentru care acestea lucrează (vom fi noi aceia ?).

              In muntii Bucegi exista o zona de un kilometru patrat in care organismul nu oboseste, iar functiile fizico-chimice se revigoreaza brusc .Specialistii spun ca avem de-a face cu legendarul loc dintre cer si pamant.

            In 1999, un institut de cercetari particular din Bucuresti, angajat de o firma straina pentru a studia subteranul unei zone din Bucegi, a gasit ceva care poate fi asimilat cu legendara “Gura de Rai”. E vorba despre o panta cu o suprafata de aproximativ un kilometru patrat, unde se manifesta o anomalie magnetica atipica, dupa cum o definesc specialistii, zona care are efecte benefice uluitoare asupra organismului uman. Este, foarte probabil, cea mai ciudata descoperire facuta vreodata in Romania.

            In traditia populara romaneasca, Gura de Rai este un mediu intre cer si pamant cu un caracter sacru, un drum spre Rai, un loc benefic. Ca pozitionare geografica, Gura de Rai este situata pe un picior de munte si se deschide intr-o pajiste inalta sau un gol de munte. Conform “Mitologiei Romane”, cartea lui Romulus Vulcanescu, Gura de Rai este sinonima cu “plaiul”, iar autorul considera ca acestor zone mirifice li se releva caracterul sacru si prin titulatura mitropolitilor romani, denumiti “exarhi ai plaiurilor”. Romulus Vulcanescu subliniaza ca in zona Gurilor de Rai s-au incuibat cu timpul Nedeiele, sarbatori populare si institutii complexe etnoculturale satesti cu implicatii mitologice.

Sabina Ispas, cercetator la Institutul de Etnografie si Folclor, considera ca termenul de “Gura de Rai” exprima o realitate simbolica a sacrului si una metaforica, in poezia populara, ca imagine artistica a atingerii armoniei absolute. Cu alte cuvinte este vorba doar despre o traditie populara, fara o baza in realitatea concreta, palpabila.

          Locul in care organismul nu oboseste

        Acestor date li s-a adaugat insa si o imagine fizica, concreta, a unei “Guri de Rai”, un loc cu o suprafata de aproximativ un kilometru patrat, care are efecte terapeutice exceptionale asupra organismului uman. In 1999, Institutul particular de cercetare “Terra” a fost angajat de o firma romano-franceza sa studieze o zona din Bucegi, situata in apropierea Pesterii Ialomicioara. Societatea era interesata de stabilirea detaliilor din subsolul acestei zone si a oportunitatii de a construi un complex hotelier. La studiu au participat specialisti din mai multe domenii, in special fizicieni si geofizicieni. Cercetarile s-au facut cu aparatura de geodetectie.

          Dupa mai multe zile de urcat si coborat pe acele coclauri pentru sondaje, geofizicianul Dumitru Stanica, unul dintre membrii echipei, a descoperit ceva senzational in preajma varfului Doamnei: ajuns intr-un anume loc, i-a disparut oboseala. “Ne-am speriat cand ne-a strigat alertat, nu stiam ce s-a intamplat. Evident ca am privit cu neincredere fenomenul, la inceput. In timp insa am constatat, pe propria noastra piele, ca el este real. Abia apoi am demarat investigatiile asupra acestui loc”, spune Vasile Rudan, coordonatorul echipei.

            Primul stadiu al investigatiilor a constat in verificarea tuturor versantilor din zona. “Am constatat ca oricat ai urca, oricat de obosit ai fi dupa mers, in momentul in care ai ajuns in zona respectiva dispare oboseala, lucru care nu se manifesta pe alti versanti. Este vorba de o revigorare a functiilor fizico-chimice cu o rapiditate iesita din comun”, declara Dumitru Stanica.

        O anomalie geomagnetica atipica

        A doua faza a constat in testarea medicala. A fost adus un medic, care a verificat tensiunea fiecarui subiect care urca panta cu “ciudatenii”. Testele medicale au fost reluate si pe o alta culme din apropiere, cu o inaltime aproximativ similara. Rezultatele au condus catre o singura concluzie: in zona cu pricina, exclusiv, se intampla ceva deosebit. Nu numai ca ritmul cardiac isi revine uluitor de repede, desi urcusul se face pe o panta abrupta, dar oamenii in varsta care au fost supusi testelor au declarat o stare de bine general cand stau in acel loc.

         S-a trecut apoi la testarea zonei prin magnetometrie diferentiala, respectiv radiografierea subsolului cu aparate de tip Partington, care pot masura, printre altele, magnetismul Pamantului. Asa a fost depistata o anomalie magnetica atipica, pe o suprafata de aproximativ un kilometru patrat. “Anomaliile geomagnetice cunoscute de specialistii din domeniu apar in rupturile de falii, in reflexii ale scoartei terestre sau in alte asemenea fenomene geologice care se inregistreaza intr-o forma atipica pe diagrame. Aici e vorba insa despre ceva necunoscut, un profil al diagramelor pe care nici profesorul Stanica, unul dintre cei mai buni geofizicieni de la noi, nu a stiut sa-l interpreteze. In acel moment am facut legatura cu alt gen de anomalii atipice, pe care le cercetam de mai mult timp si care se manifesta printr-o emisie de radiatii patogene, inca ramase cu o origine necunoscuta”, ne-a spus Vasile Rudan.

          De la coltii dragonului la retelele malefice Hartmann

       Problema zonelor geopatogene – sau a anomaliilor magnetice atipice malefice – a fost ridicata de Institutul “Terra” cu mai multi ani in urma. Un nod geopatogen inseamna un loc in care se manifesta fenomene de natura necunoscuta care sunt ostile vietii.

Trebuie mentionat insa ca existenta acestor zone “rele” este cunoscuta de societatea omeneasca de foarte mult timp.

         In China antica, spre exemplu, nimeni nu avea voie sa construiasca o locuinta pana ce zona nu era testata de specialistii imperiali, oameni inzestrati cu capacitati paranormale, pentru a vedea daca subsolul are sau nu are “coltii dragonului”. Daca acesti “colti” subpamanteni erau detectati de functionarii imperiali, locul respectiv era etichetat malefic, pe el nu se putea construi nici o casa.

Pornind de la aceeasi idee, in perioada interbelica, o serie de experiente dintr-un orasel din Elvetia au condus la teoria “Retelelor Hartmann”. Doctorul Ernst Hartmann a observat ca soarecii aflati intr-o anumita incapere stateau grupati dupa directia liniilor si nodurilor unei retele invizibile. Aceiasi soareci se comportau insa normal intr-o incapere diferita. Acest tip de reactie al animalelor i-a dat de gandit si astfel a inceput sa studieze fenomenul si sa traga concluzii interesante. Conform teoriei Hartmann, interiorul scoartei terestre ascunde retele longitudinale si latitudinale malefice. Fenomenul se manifesta insa ca atare doar in nodurile de la intretaierea acestor retele.

         Armata este interesata de subiect

        “Descoperirea absolut intamplatoare a zonei benefice din Bucegi, “Gura de Rai” in traditie populara, vine sa rotunjeasca ceea ce stiam pana acum despre anomaliile magnetice atipice. In primul rand ne intareste ideea ca nimic din ceea ce avem lasat ca memorie colectiva prin folclor nu este gratuit, are cel putin un sambure de adevar”, declara Vasile Rudan.

“Ceea ce am gasit noi in Bucegi are o dispozitie geografica identica cu cea descrisa in folclor. In al doilea rand, stim acum ce si cum sa cautam. Pe diagrame, harti ale subsolului, profilele micromagnetice ale zonelor malefice, despre care avem mai multe date, sunt ascutite, pe cand cele ale zonei benefice sunt liniare, aproape drepte. Timp de mai multi ani am fost ocupati cu alte proiecte de cercetare si am suspendat investigatiile din Bucegi, dar intentionam sa reluam cercetarile si sa facem chiar o demonstratie publica. Apoi vom largi zona investigatiilor, deoarece avem semnale ca asemenea locuri deosebite se mai gasesc, cel putin in zona Masivului Retezat. Interesant este faptul ca din informatiile de pana acum rezulta ca fiecarei zone malefice trebuie sa ii corespunda, undeva in apropiere, o zona benefica, la o distanta de cel mult cateva sute de metri. Deocamdata nu vom divulga locatia exacta”, spune Rudan.

          Acesta mai sustine ca, pe tema cercetarii anomaliilor magnetice atipice din Romania, bune sau rele, urmeaza sa apara o carte si ca Ministerul Apararii se arata foarte interesat de acest domeniu.

Cercetatorii de la Institutul “Terra” spera sa se realizeze, cu concursul Armatei, o harta a Romaniei care sa puna in evidenta aceste zone iesite din comun.

Sursa ScienceLine.ro – mai 2007

Read more »

Ascultarea se transforma in exploatare atunci cand lipseste iubirea

“Scopul meu nu este să instig la neas­cultare, ci doar sa refac sensul evanghe­lic al ascultării, aşa cum ni l-a lăsat Hristos”.

     

          Traim intr-o lume (bisericeasca), azi, in care, desi se vorbeste atat de mult si se scrie enorm, inflationist, (incat te intrebi chiar cine mai si citeste totusi, cine mai asculta daca toata lumea are ceva de spus), toata mareea asta gigantica de vorbe “destepte” si desarte, babilonic revarsate peste noi camufleaza perfid o mare tacere, un pustiu de adevar si de viata. Se vorbeste mult, dar te bucuri ca un copil de cuvant numai atunci cand… “pietrele” incep sa vorbeasca! Si abia atunci realizezi cat de grea era tacerea care se lasase, in realitate…

        Asadar intr-o vreme caracterizata (in plan religios vorbind) parca mai mult ca oricand de confuzii si falsificari, cand duhul minciunii, mai viclean ca niciodata, se deghizeaza din ce in ce mai bine in adevar si in virtute, cand se cunoaste din ce in ce mai putin gustul “natural”, “original” al realitatilor duhovnicesti, traindu-se aproape numai din surogate si din inchipuiri, cand mai toata lumea cauta siguranta si confortul psihologic al ideilor gata-facute, al sabloanelor si culcusul caldut al autoritatii si nimeni nu mai infometeaza dupa adevar, un cuvant ca cel al parintelui Savatie Bastovoi ascultare – probabil unul dintre cele mai bune eseuri din cartea sa recenta, “Cand pietrele vorbesc” despre – vine ca o gura de oxigen dumnezeiesc si ca o sabie despartitoare de ape.

Este un articol care limpezeste si face lumina, in duhul Evangheliei si al Sfintilor Parinti – iar nu dupa pareri si interpretari personale, cum se obisnuieste – intr-una din cele mai importante probleme de care se face caz in zilele noastre in Biserica, in special atunci cand se urmareste impunerea prin forta a unor masuri nelegitime, arbitrare. Parintele Savatie (care – atentie! – nici el insusi nu trebuie “fetisizat” si transformat, cum gresesc multi, intr-o “autoritate” infailibila) face practic, aici, o marturisire de credinta extrem de importanta si de necesara acum oricui vrea sa tina calea Parintilor si sa nu se rataceasca prin hatisurile “oficialului”.

               Nu stim cati isi mai asuma astazi curajul de a denunta instrumentarea necinstita si interesata a ascultarii, deturnarea sensului ei de la voia lui Dumnezeu si abuzul de autoritate in Biserica. Nu credem ca exageram daca spunem ca e o chestiune care devine in zilele noastre pur si simplu capitala, date fiind mesajele divergente pe care le primim astazi din partea atator instante si autoritati din interiorul Bisericii (formal, cel putin), mesaje intre care suntem chemati sa alegem pe cel caruia sa-i dam cuvenita… ascultare. Ce vom alege? Domnul sa ne lumineze pe toti prin cuvantul parintelui Savatie.

Ascultarea

            “Un alt aspect care a alimentat întotdeauna verva criticilor Bisericii este ascultarea. Sub pretextul ascultării s-au comis nu puţine lucruri stupide, iar alteori tragice. In numele ascultării s-a tacut atunci cînd era nevoie de mărturisire sau au fost ucişi oameni atunci cand era nevoie de diplomaţie, aşa cum este cazul tăcerii din timpul comunismului sau al încrancenării îndreptate prosteşte împotriva ortodocşilor de rit sau de stil vechi.

           Tot aşa, de cate ori ierarhia, împinsă din spate de liderii politici, lansează cîte o poruncă deocheată, cum ar fi măsurile de epurare a mănăstirilor din vremea lui Cuza sau a lui Hruşciov, totul se face sub deviza „ascultării”.

          Ascultăm! Ascultăm! Şi iar ascultăm! Ordinele nu se discută, ci se execută. Mentalitatea de armată, în care asculta­rea se reduce la simpla executare a unui ordin, s-a impus, din nefericire, nu doar în ochii criticilor Bisericii, ci chiar şi în ai credincioşilor înşişi.

          Scopul meu nu este să instig la neas­cultare, ci doar sa refac sensul evanghe­lic al ascultării, aşa cum ni l-a lăsat Hristos. Ascultarea creştină este posibilă doar cu condiţia iubirii. Cel ce Mă iubeşte pe Mi­ne – spune Hristos – ascultă cuvintele Mele[1].Aşadar ascultarea este o expresie şi o do­vadă a iubirii – ascult pentru că iubesc.

In sensul evanghelic şi patristic, doar ascultarea din dragoste, liberă, este o vir­tute, ascultarea iraţională sau din frică fiind proprie doar animalelor şi robilor.

            Exemplele din mediile monahale pri­mare care se aduc în sprijinul ascultării oarbe trebuie înţelese separat de filosofia ascultării în sine. Ele privesc un nivel spiritual superior şi nu este cazul să le aplicăm cu referire la situaţiile „politice” concrete, în care credincioşilor li se im­pune tăcerea cu referire la integritatea dogmatică şi morală a Bisericii.

         Lepădarea totală de sine a unui călugar precum Acachie Ascultătorul, care moare în urma bătăilor primite de la staretul său, despre care povesteşte Cuvio­sul Ioan Sinaitul în Scara sa, capătă sens numai datorită libertăţii depline a gestu­lui său. Adică acest Sfant Acachie, „fiind simplu la purtări, dar înţelept cu mintea“ – atenţie! -, spune Cuviosul Ioan, si-a adus propria libertate în jertfă, după modelul lui Hristos, acelui bătrîn necioplit care îl bătea zilnic. Care a fost rezultatul acestei jertfe? Bătranul leneş şi rău a fost trezit la pocăinţă după ce a auzit glasul lui Acachie din mormant. Aşadar dragostea hristică a lui Acachie s-a adus pe sine, prin renunţarea la propria libertate, drept jertfă mantuitoare pentru un om care, altminteri, părea iremediabil pierdut[2].

         Această idee este exprimată şi de Apostolul Pavel, cînd zice: „Deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut rob tuturor, ca să dobandesc pe cei mai mulţi“[3].

Toate cazurile de ascultare totală re­latate în literatura patristică se referă la răbdarea umilinţelor de tot felul, nu şi la supunerea faţă de o poziţie dogmatică sau morală nedreaptă.

Ascultarea încetează acolo unde intervin nedreptatea şi minciuna, căci dra­gostea, despre care am spus că este condiţia ascultării evanghelice, se bucura doar de adevăr[4]. Ascultarea nu se face doar pe linie ierarhică, ci, mai ales, pe li­nia adevărului şi a iubirii. Oricine vesteste o altă Evanghelie, fie episcop, patriarh, sinod sau chiar înger din ceruri, spune Apostolul Pavel în Epistola către Galateni, anatema să fie. Pentru noi nu există autoritate în afara Evangheliei iubirii şi a jertfei lui Hristos.

               Este nepotrivită şi convingerea că doar Sinodul episcopilor este infailibil, putand, de aceea, să impună porunci de necontrazis, căci aceasta nu e decat o re­plică, puţin mai înmuiată, la infailibili­tatea papală.

                Nu numărul şi rangul celor adunaţi sfinţeşte adunarea, ci adevărul mărturi­sirii lor.Sinoadele Ecumenice au fost numite sfinte pentru că au fost conforme adevărului. Au existat însă şi sinoade de episcopi cu totul păcătoase, cum a fost, de exemplu, sinodul denumit ulterior „talhăresc”, la care a fost condamnat Sfantul Ioan Gură de Aur. Orice credincios trebuie să ştie acest lucru, pentru a nu cădea în capcana „ascultărilor” şi „binecuvantărilor” mincinoase.

Aşa se explică paradoxul că mari în­văţători ai smereniei şi ai ascultării, precum Ioan Gură de Aur sau Maxim Măr­turisitorul, au fost de neînduplecat atunci cand li s-au cerut lucruri nedrepte de către suveranii lumii acesteia, dar şi de către adunarea episcopilor vanduţi; în cazul lui Ioan, să renunţe la apărarea săracilor şi la mustrarea făţişă a lăcomiei şi imfumurării împărătesei[5], iar în cazul lui Maxim, renunţarea la a mai condamna în public mărturisirea de credinţă greşi­tă a împăratului şi a patriarhului Constantinopolului din timpul său.[6] Atat ma­rele Ioan, cat şi marele Maxim au murit departe de ţara, condamnaţi de Biserică, pentru ca mai apoi să li se ducă în toată lumea slava de stalpi şi dascăli ai Bisericii.

     De fapt, fenomenul martirajului în Im­periul Bizantin, declarat ortodox, trebuie să spulbere desăvarşit mitul ascultării oarbe pe linie ierarhică a creştinilor. Sfinţi mărturisitori precum Atanasie cel Mare (secolul al IV-lea), patriarhul Alexandriei, depus de cinci ori de pe scaunul patriar­hal, Ioan Gură de Aur (secolele al IV-lea-al V-Iea), depus de pe scaunul Constantinopolului, monahul Maxim Mărturisitorul (secolul al VII-lea), ucis prin epuizare după ce i se taie mana dreaptă şi limba, monahul Ioan Damaschin (secolul al VIII-lea), anatemizat de trei ori, monahul Teodor Studitul (secolul al VIII-lea) şi mulţi alţii, mai puţin celebri, dar care au fost prigoniţi sau ucişi exclusiv de împăraţi şi episcopi „ortodocşi”, sunt cei care, „ascultând de Dumnezeu mai mult decat de oameni”[7], au dus Biserica lui Hristos de-a lungul secolelor.

           Acestora li se alătură şi cei care, în perioada comunismului ateu, nu s-au speriat nici de chinurile temniţelor, nici de caterisirile ierarhilor vanduţi, ci şi-au păstrat intactă integritatea lăuntrică, mărturisind în numele unui popor întreg, atat in Rusia, cat şi în România şi aiurea.

Fiecare să se cerceteze pe sine, căci Cugetul singur îi va spune unde se termină „fericita şi pururea pomenita ascultare“, cum dulce o numeşte Ioan Scararul, şi unde începe nefericita şi pururea osandita laşitate. Vorba Sfîntului Maxim Mărturisitorul:

          Nu este nimic mai silnic decît o constiinta care te acuză şi nimic mai îndrazneţ decat o conştiinţă care te apără[8] “.

_________________________________________________________________________________________________________ [1] Evanghelia după Ioan 14,24.

[2] Vezi relatarea despre Cuviosul Acachie din Scara Sfantului Ioan Sinaitul, “Filocalia”, vol 9, pag 127, Ed.Humanitas.

[3] Epistola întâia către Corinteni a Sfantului Apostol Pavel 9,19

[4] Idem, ibidem, 13, 6

[5] Este vorba de tînăra Eudoxia, împărăteasa Constonstantinopolului, pe care patriarhul Ioan o în­fruntă, refuzandu-i intrarea în biserică, pe moti­vul că împărăteasa, declarandu-se creştină, suferea de cultul propriei persoane, impunand obiceiurile împăraţilor păgani. Aceasta, aliindu-se cu adunarea episcopilor nemulţumiţi de refomele apostolice întreprinse de marele Ioan, convoacă un sinod în 403, rămas în istorie sub numele de „sinodul talhăresc”, prin care Sfantul Ioan este depus din treaptă şi trimis într-un exil la capătul căruia a şi murit.

[6] Este vorba de de patriarhul Constantinopolului Pavel al II-lea şi împăratul Constans, care în 647 formulează un decret imperial prin care, sub ameninţarea cu pedepse grave, se interzice dis­cutarea despre cele două firi şi voinţe (omeneas­că şi dumnezeiască) ale lui Iisus Hristos.

[7] Faptele Sfinţilor Apostoli 5,29.

[8] Sfantul Maxim Mărturisitorul şi tovarăşii săi intru Martiriu, Ed. Deisis, Sibiu, 2004, p. 129

__________________________________________________________________________________________________________

(Ieromonah Savatie Bastovoi, “Cind pietrele vorbesc – Biserica fata in fata cu propria imagine“, Editura Cathisma, 2008)

Read more »

Un musulman care a fost inviat de Maica Domnului

Minunea din Siria

                  În decembrie 2004, un om din Arabia Saudită, un musulman, a mers la mai multe agenţii de ştiri pentru a relata următoarea întâmplare incredibilă pe care el a trăit-o şi care i-a schimbat viaţa (această istorisire a apărut la TV, radio, pe internet şi a fost publicată în cotidiene, reviste şi broşuri pretutindeni în Arabia Saudită, Siria, Palestina şi evident în toate ţările învecinate.

                   Cu câţiva ani în urmă, acest bărbat se căsătorise cu o femeie musulmană foarte bogată, dar stearpă. Anii treceau şi, în ciuda tuturor strădaniilor lor şi a cheltuielilor medicale însemnate cu mulţi doctori, ei tot nu aveau copii. Părinţii bărbatului i-au sugerat acestuia să se căsătorească cu o a doua femeie, cu toate că susţineau prima sa căsătorie (deoarece legile locale permit până la 4 căsătorii concomitente).

                   Fiind istovit, îngrijorat şi abătut, el nu a primit sfatul părinţilor săi, ci a preferat mai degrabă să meargă într-o vacanţă cu soţia sa în Siria. Acolo, ei au închiriat o limuzină cu un şofer care le va servi drept ghid pentru toate călătoriile la locurile de pe cuprinsul Siriei pe care doreau să le vadă. Pe măsură ce trecea timpul, şoferul a remarcat că cei doi treceau prin stări de amărăciune, durere şi mâhnire. Devenind familiar cu ei, el i-a întrebat cu prudenţă de ce păreau atât de nefericiţi – era poate din pricină că el nu conducea turul prin Siria mulţumitor?

                Cei doi au mărturisit şoferului că motivul nefericirii lor era neputinţa lor de a avea copii. Atunci, şoferul, care era şi el musulman, le-a spus că în Siria creştinii, anume creştinii ortodocşi, au o mânăstire care se numeşte Panagia Saydnaya (cuvânt în limba arabă care înseamnă Doamna noastră) şi că mulţi oameni care nu pot avea copii îşi găsesc refugiu la icoana ei făcătoare de minuni. Ei merg la mânăstire şi acolo li se dă să mănânce fitilul din candela care arde dinaintea icoanei minunate. Iar apoi ,,Maria” a creştinilor le dă lor, după credinţa lor, ceea ce-şi doresc.

Mânăstirea Saydnaya

           Emoţionaţi, arabul saudit şi soţia lui i-au cerut şoferului să-i ducă la Mânăstirea ,,Saydnaya” a ,,Doamnei creştinilor” şi i-au spus: Dacă vom avea un copil, atunci ne vom întoarce şi îţi vom da ţie 20.000 de dolari şi vom da mânăstirii 80.000 de dolari. Deci au mers la mânăstire şi au făcut precum au fost învăţaţi. După aceea, s-au întors în ţara lor de origine şi după ceva vreme soţia a rămas însărcinată. Ea a dat naştere unui băieţel încântător. Era cu adevărat o minune a Doamnei noastre Născătoare de Dumnezeu.

           Acum, de îndată ce femeia lui a născut, bărbatul vroia să se întoarcă în Siria să-şi ţină făgăduinţele pe care le făcuse. La întoarcerea sa, el l-a sunat pe acelaşi şofer şi i-a cerut să-l ia de la aeroportul din Damasc. Dar şoferul era viclean şi rău şi el i-a convins pe doi dintre prietenii săi să meargă la aeroport cu el să-l ia pe arabul saudit bogat, să-i ia banii şi să-l ucidă. Astfel, ei l-au luat pe bărbatul bogat de la aeroport şi el, pe când mergeau cu maşina, fără să-şi dea seama că ei au plănuit să-l ucidă, le-a spus prietenilor şoferului că el le va da şi lor câte 10.000 de dolari.

                  Aceşti bărbaţi, tot nemulţumiţi, s-au abătut de pe drumul către mânăstire şi au mers într-un loc pustiu şi l-au măcelărit pe bărbatul saudit şi i-au tăiat capul şi celelalte părţi ale trupului (mâinile şi picioarele) în bucăţi. Orbiţi de patimă şi copleşiţi de fapta oribilă pe care tocmai o săvârşiseră, ei au pus rămăşiţele omului în portbagajul maşinii, în loc să le abandoneze pur şi simplu acolo. După ce i-au luat banii, ceasul şi tot ce avea, ei mergeau mai departe să găsească alt loc pustiu unde să arunce rămăşiţele omului.

                 Apoi pe autostrada naţională, maşina lor s-a stricat şi au oprit în mijlocul drumului. Cei trei bărbaţi au coborât din maşină să vadă de ce s-a calat motorul. Atunci, un şofer a oprit să-i ajute, însă ei, speriaţi că fapta lor cumplită va fi descoperită, s-au prefăcut că n-aveau nevoie de nici un ajutor. Dar pe când pleca, şoferul a văzut că picura sânge din spatele vehiculului şi a chemat poliţia să investigheze situaţia, fiindcă locul acţiunii şi cei trei bărbaţi păreau suspecţi. Poliţia a venit şi a văzut sângele de sub maşină şi de pe caldarâm, astfel că le-a cerut bărbaţilor să deschidă portbagajul.

                 Ei bine, când au deschis portbagajul, ce să vezi ?, arabul saudit s-a ridicat singur, în mod evident şi surprinzător viu şi sănătos, şi le-a spus: ,,Chiar acum, Panagia a terminat de cusut gâtul meu, chiar aici (arătându-le lor zona mărului lui Adam), după ce mi-a cusut mai întâi tot restul trupului meu”. Văzând aceasta, cei trei criminali şi-au pierdut pe loc minţile, devenind ca nebuni. Poliţia i-a arestat şi pe când erau duşi la un azil pentru nebuni, au început să urle că nu era posibil ca omul pe care-l uciseseră, îi tăiaseră capul şi membrele, să mai fie viu.

                 Arabul saudit a mers la o clinică medicală pentru a fi supus examinării de către medici şi specialişti, care au confirmat şi atestat că acele cusături erau foarte recente, prin aceasta adeverind întâmplarea minunată. Cusăturile erau şi sunt încă evidente. Când omul a ieşit din portbagajul maşinii, el arăta pur şi simplu ca şi cum tocmai fusese refăcut (pus la loc), fapt despre care el a mărturisit neîncetat că Panagia i-a lipit la loc trupul şi l-a înviat cu ajutorul Fiului ei.

Imediat după aceasta, el şi-a chemat rudele să vină în Siria şi au mers cu toţii la Mânăstirea Panagia Saydnaya şi s-au rugat Maicii Domnului, au lăudat-o şi au slăvit-o, şi, în loc de darul iniţial de 80.000 de dolari (pe care îi făgăduise), el a dăruit Născătoarei de Dumnezeu 800.000 de dolari.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului

                Astăzi, când povesteşte detaliile acestei minuni preaminunate, acest bărbat îşi începe istorisirea cu cuvintele: ,,Când eram musulman, aceasta mi s-a întâmplat mie”, arătând că el nu mai este musulman, aşa cum nici familia sa nu mai este.

Această minune a uluit teribil întreaga naţiune arabă/musulmană şi tot Orientul Mijlociu.

               

cititi si   

http://cafeneaualuitenace.blogspot.com/2011/02/marturia-rusoaicei-claudia-vasilievna.html

Read more »

Iconarul fara maini si picioare

          Nascut olog, fara maini si picioare, a ajuns unul din marii pictori de icoane din Rusia. Pentru credinta si arta sa minunata, Grigorii Juravlev a fost propus pentru sanctificare *

            Exista oameni a caror soarta, chiar din primele clipe de viata, trece dincolo de puterea de intelegere a unui muritor de rand. Inca din momentul nasterii par a purta pecetea unui destin calauzit de un har nepretuit: cel al credintei. Viata li se asterne lin si clar, fara sovaiala, fara ezitari. Ei merg inainte, catre lumina, fara sa se abata din drum.
        Un asemenea om s-a nascut, in urma cu mai bine de 150 de ani, intr-un sat din vestul Rusiei, in regiunea Samara. Viata lui Grigorii Juravlev pare o intruchipare perfecta a expresiei "puterea lui Dumnezeu in cei neputinciosi se desavarseste". Caci nefericitul copil, desi nascut cu o malformatie

cumplita, a fost unul din cei mai fericiti oameni de pe pamant.
            Si poate nu gresim daca afirmam ca Grigorii Juravlev a trait asa cum este de datoria oricarui crestin sa o faca. El a trait pentru a implini darurile prin care Creatorul vorbeste in alcatuirea fiecarui om: a trait in bunatate, in dreptate, in adevar si in credinta. Tocmai pentru ca soarta lui sa nu fie uitata, el a fost harazit cu un talent ce nu este dat tuturor: acela de a picta. El a slefuit pana la perfectiune acest talent si l-a inapoiat Creatorului.

              Predictiile unui preot de tara

Grigorii Juravlev si fratele sau, Afanasie

            Grigorii s-a nascut fara maini si picioare, in anul 1858, in satul Utevka. In vremea aceea mai existau oameni care inca traiau cu frica lui Dumnezeu si nu ucideau copiii care se nasteau schiloditi, asa cum se intampla uneori.
            In izba din barne de lemn, mama lui Grigorii si-a plans durerea si s-a rugat pentru pruncul atat de chinuit pe care il adusese pe lume. Unchiul Ioachim a sfatuit-o sa dea copilul tiganilor: "Ce copil este asta, fara maini, fara picioare, doar gura are! Nu are loc in lumea asta. Doar tiganii, la iarmaroc, pot scoate ceva bani cu el! Ii va fi mai bine acolo." Dar mama lui Grigorii nu a putut savarsi un asemenea pacat. "Trebuie sa aiba o familie. Domnul nu ne va abandona!".
Preotul satului a botezat copilul dupa toate randuielile si le-a spus parintilor cu blandete: "Domnul s-a uitat la robul sau si lumina a pogorat in sufletul acestui copil. Gura nu ne este data doar pentru a manca, ci cu ea se pot savarsi multe lucruri minunate. Desi pare neajutorat acum, cu aceasta gura, el va va hrani pe toti!".

"Aceasta icoana a fost
pictata in intregime cu dintii"

Timpul a trecut si Grisa, in ciuda handicapului sau, a crescut vesel si plin de viata. Din suferintele lui fizice i s-au nascut in inima cele mai duioase sentimente, iar in ratiunea lui au incoltit cele mai ascutite ganduri. Mintea lui aparent imatura a patruns in esenta lucrurilor si a evenimentelor. Oamenii erau impresionati de faptul ca baiatul niciodata nu se simtea descurajat, ii placea sa cante si sa glumeasca!
Bunicul il ducea pe umeri in fiecare duminica la biserica, iar Grisa se uita la icoane zambind si spunea: "Vreau si eu sa fac asta". Bunicul suferea cand auzea glasciorul sau nevinovat. Il inchina, il ajuta sa sarute icoanele, il mangaia pe cap si pleca abatut spre casa.
Dar Grisa prinsese drag de preot si de icoanele care luminau biserica. Cand il scoteau pe tapsan, la aer, copilul, spre mirarea tuturor oamenilor, se rostogolea la vale, condus de o forta irezistibila, pana in Casa Domnului. Statea acolo ore in sir si cerceta atent fiecare chip de sfant, fiecare scena din Biblie, pictata pe peretii bisericii.

          Cu penelul in dinti

          Intr-o zi, pe cand era in curtea din fata casei, Grisa s-a tarat pe burta, a apucat in dinti un betisor si a inceput sa deseneze in praf tot ce vedea. Desenele lui erau extrem de expresive si patrundeau intr-un mod straniu in esenta lucrurilor. El vedea ceva ce altii nu vedeau. Atunci bunicul l-a dus la scoala si Grisa, cu o rabdare si vointa neomeneasca, a invatat sa scrie, cu creionul in dinti.  

         A urmat cursurile scolii din sat, pana la moartea bunicului sau. Acum nu mai avea cine sa il care la scoala, iar Grigorii a inceput sa studieze acasa, singur. Pentru ca era primul din clasa si pentru ca era inzestrat cu un talent deosebit, invatatorul a mers la guvernatorul regiunii Samara pentru a-i solicita ajutorul.
Astfel a ajuns Grisa la gimnaziul din Samara, unde a devenit un elev remarcabil. Pentru ca avea un suflet bun si o minte sclipitoare, colegii il ajutau, inconjurandu-l cu afectiune. Pe langa cursurile gimnaziale, Grigorii a avut norocul sa fie ucenic in atelierul unui iconar vestit din oras. Cand a intrat pentru prima data in atelier si a simtit mirosul de ulei de in, de lemn si lac, Grigorii a avut sentimentul ca aici este acasa. Inceputul a fost greu, maestrul iconar fiind foarte exigent si riguros. Treptat, cu pensula in dinti, Grigorii a invatat "alfabetul" picturii icoanelor.
        Dupa cativa ani, a sustinut in atelier un examen de absolvire. Trebuia sa realizeze o icoana destul de complexa, in cateva ore. Pentru el, o asemenea lupta cu timpul insemna o incordare cumplita: lacrimi i se scurgeau pe obraji, iar gatul si ceafa il dureau ingrozitor. Dupa trei ore de munca titanica, Grisa terminase icoana. Ochii sai inrositi de durere exprimau o fericire suprema. 

Era o adevarata capodopera! Profesorul iconar a privit lucrarea si a dat aprobator din cap. In acelasi moment, Grisa s-a prabusit pe podea intr-un spasm al musculaturii. Tinea pensula intre dintii pe care nu putea sa-i desclesteze. A fost nevoie sa se aduca prosoape fierbinti pentru a-i scoate penelul din gura. Profetiile preotului de la nasterea sa incepeau sa capete contur.

Icoana pentru tar

          La 22 de ani, Grigorii s-a intors in Utevka sa natala, unde a inceput sa picteze icoane la comanda, pentru boierii bogati. Veneau oameni din toate colturile Rusiei, iar unii plateau bani grei pentru o asemenea opera de arta. Se spunea ca Grigorii are har de la Dumnezeu si ca icoanele sale sunt miraculoase, pentru ca fara ajutorul Domnului nici un om nu poate picta cu gura, atat de frumos.
           In prezent s-au descoperit icoane ale artistului chiar si in afara granitelor tarii. Una dintre ele a fost gasita intamplator, in 1985, in Bosnia. Pe verso, semnat de iconar, sta scris: "Aceasta icoana a fost pictata in intregime cu dintii de catre taranul fara maini si picioare, Grigorii Juravlev, din satul Utevka, regiunea Samara".
          Exista o inregistrare in arhivele orasului Samara conform careia, in 1884, Juravlev a apelat la guvernatorul orasului, acelasi care il ajutase sa isi termine studiile. Realizase o icoana a Sfantului Nicolae si dorea sa o ofere tareviciului Nicolae, viitorul tar. Astfel, prin intermediul guvernatorului, el a trimis tarului o scrisoare: "Inaltimea Voastra Imperiala, va scrie Grigorii Juravlev cu umilinta si smerenie...         Doresc sa Va aduc plocon o icoana a Sfantului Nicolae, pe care eu singur am pictat-o cu gura si nu cu mana, pentru ca din nastere nu am maini si picioare. Am zamislit aceasta icoana sub obladuirea Domnului care, in bunatatea Lui, mi-a permis intrarea in aceasta lume. Desi schilod, El m-a slobozit si m-a mantuit de la nefiinta. Si m-a inzestrat cu un dar. Prin miscarile gurii, savarsesc aceasta arta, potrivit poruncii Domnului."
Impresionat, tarul Alexandru al III-lea l-a invitat pe Grigorii Juravlev la palatul imperial din Sankt Petersburg. Aici, pictorul a realizat un portret al familiei Romanov. Tarul a fost atat de fascinat de lucrarea realizata, incat i-a oferit artistului o pensie lunara pe viata de 25 de ruble de aur. Din ordin imperial, Grigorii a primit si o troica pentru a se putea deplasa, dar in marinimia lui, acesta a oferit-o comunitatii satului. Mereu vesel si puternic, Grigorii ii sustinea si ii ajuta cat putea, in acele vremuri de restriste.

          Martiriul

          In anul urmator vizitei la palat, in locul bisericii modeste din satul Utevka a inceput constructia unui maret templu de piatra, catedrala Sfanta Treime, sub supravegherea directa a lui Grigorii Juravlev. Dupa planurile sale s-au realizat toate frescele, iar el s-a oferit sa picteze peretii si cupola bisericii.

Mormantul lui Grisa Juravlev
           Zile in sir a petrecut, ajutat de fratele lui, Afanasie, pentru a realiza fresca "Miracolul aparitiei Sfintei Treimi de la stejarul din Mamvri al patriarhului Avraam". Aceasta imagine este o copie fidela a celebrei icoane a lui Andrei Rubliov.

            Cumplit de grea a fost munca la cupola bisericii. Tema religioasa a fost aleasa de catre pictor: Sfanta Treime si cei sapte arhangheli. Sub tavan, atarnat in chingi, Grigorii lucra sfarsit de oboseala si durere. Pe spate, intre omoplati, avea rani adanci, ca niste stigmate. Vopseaua ii cursese in ochi si Grigorii aproape si-a pierdut vederea. Buzele i s-au crapat, iar dintii din fata i s-au macinat. Strigatul in rugaciune catre Maica Domnului i-a dat forta de a desavarsi aceasta teribila lucrare. Cand se aseza seara la masa, nu putea manca de durere, iar familia ii spunea: "Esti un martir Grisa, esti martirul nostru!".
           Si asa, zi dupa zi, luna dupa luna, an dupa an, cu credinta, smerenie si sacrificiu de sine, Grigorii a reusit sa finalizeze interiorul bisericii. In 1892, Biserica Sfanta Treime a fost sfintita. Toti locuitorii satului Utevka au asistat cu piosenie la prima slujba de preamarire a Domnului Dumnezeu si s-au rugat pentru cel care muncise cu toata forta credintei sale la desavarsirea acestei lucrari.

          Iata omul!

           In 1916, in timpul Primului Razboi Mondial, Grigorii a cazut intr-o stare de tristete profunda. Bolnav fiind, el a avut o revelatie: in curand vor veni vremuri grele, cand nimeni nu va mai avea nevoie de el si nici de icoanele lui. La scurt timp, predictia lui s-a adeverit. Secolul XX a fost pentru Rusia unul al durerii, al crimelor monstruoase, al autodistrugerii, toate generate de un ateism feroce. Insa satul Utevka, din districtul Neftegorsk, parea sa fi fost mangaiat si ocrotit de pronia milostiva impotriva urgiilor nemiloase ale comunismului. Aici, ca printr-un miracol ceresc, biserica a supravietuit, desi peste tot bisericile erau daramate in mod barbar. In 1934, autoritatile sovietice au demolat turnul-clopotnita. Icoanele din biserica au fost smulse de pe pereti si duse in cimitir, pentru a fi incendiate. In aceeasi noapte, localnicii au reusit sa sustraga icoanele si sa le ascunda. Astfel a fost salvata o mare parte din creatia artistului, care acum apartine patrimoniului national.

           Slava Domnului, Grigorii nu a mai vazut dezastrele si instrainarea care s-au abatut asupra Rusiei. El a murit inainte de inceperea revolutiei bolsevice. A fost ingropat in curtea bisericii unde isi revarsase preaplinul harului sau, silindu-si trupul vlaguit sa il asculte cu pretul unei suferinte de neinchipuit. 

          Se odihneste vegheat de chipurile sfintilor pe care le-a zugravit cu atata maiestrie, incat par a fi tesute din raze de soare. La mormantul lui este o cruce simpla, pe care sta scris: "Ecce homo" - "Iata omul". Acestea sunt cuvintele lui Pilat din Pont, la vederea chinurilor Mantuitorului Iisus, si pot fi repetate, cu indreptatire, la capatul unui destin neasemuit, ca cel al lui Grigorii Juravlev.
           Astazi, in biserica arde flacara nestinsa a credintei, sub privirile ocrotitoare ale sfintilor zugraviti pe pereti. In ultimii ani, locuitorii regiunii au donat bisericii icoanele mostenite de la stramosi, icoane pictate de Grigorii Juravlev. Din Kazahstan s-a adus icoana "Sfintii Chiril si Metodiu", iar de la Moscova va sosi icoana "Sfantul Leon, Papa al Romei". Preotul paroh actual, Anatolii Kopaci, a depus eforturi mari pentru restaurarea bisericii, monument de patrimoniu, si pentru a aduce in satul natal al pictorului intreaga sa opera. Parintele Anatolii a supus atentiei Bisericii ruse canonizarea lui Grigorii Juravlev, pentru sfintenia vietii lui si virtutile savarsite pana la eroism si sacrificiu de sine.

Natasa Galche

 sursa 

http://www.formula-as.ro

Read more »